Simți mirosul?

Devoțional zilnice 21 mai 2018

Vă voi da pace în ţară şi nimeni nu vă va tulbura somnul. Leviticul 26:6

Locuiesc împreună cu soţul meu la ţară şi avem câţiva câini, câteva pisici, câteva capre şi o pasăre. Aşteptăm cu drag închinarea de seară, când îi mulţumim lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale.

În timpul sezonului rece, folosim încălzirea cu gaze. Într-o zi de toamnă, mi s-a părut că simt miros de gaze în casă.
– Simţi mirosul? I-am întrebat pe soţul meu.

De teamă să nu fie ceva grav, am sunat la compania de distribuţie a gazelor naturale. A venit apoi cineva ca să verifice dacă exista vreo scurgere, dar nu a găsit nimic.

Anul următor, ni s-a întâmplat la fel. De data aceea însă, m-am dus la sediu şi le-am explicat că simţeam miros de gaze dimineaţa, după ce ţineam toată noaptea uşile şi ferestrele închise.

– Atunci, mi-a spus un angajat, o să trimitem pe cineva pentru o nouă verificare.

Au trecut câteva zile şi nu a venit nimeni (s-au gândit probabil că-mi făceam griji degeaba). Soţul meu, care nu vede deloc, a început să adulmece mirosul de gaz, dar mi-a spus că nu simte nimic. Apoi am observat că în iarna aceea aveam un consum de gaze mai mare decât de obicei. Am decis atunci să trec pe la companie, să plătesc factura şi să fac o nouă sesizare.

M-am adresat unui angajat pe care îl cunoşteam personal. I-am povestit despre motivul meu de îngrijorare. El mi-a promis că avea să treacă pe la mine ziua următoare. La închinarea de seară, soţul meu I-a mulţumit lui Dumnezeu că mă ajutase să fac sesizarea. A doua zi, când i-am spus că aveam un consum de gaze neobişnuit de mare, angajatul companiei s-a dus direct la contorul de afară.

– Contorul meu a luat-o razna, mi-a răspuns el. Asta înseamnă că aţi avut o scurgere mare de gaze. Am închis robinetul şi revin mâine dimineaţă la ora opt cu colegii mei. Aveţi grijă ca în noaptea asta să nu deschideţi nici măcar soba electrică. Scurgerea este mare.

Când au sosit în dimineaţa următoare, angajaţii au găsit scurgerea sub casă.

Au făcut reparaţiile şi mi-au arătat ţeava veche: avea o gaură mare. I-am întrebat dacă o pot păstra. Pentru mine, ea era dovada iubirii lui Dumnezeu şi a ocrotirii Sale pentru noi, cei care îl iubeam şi ne închinam Lui. El S-a ţinut într-adevăr de cuvânt: „El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui, căci scut şi pavăză este credincioşia Lui” (Psalmii 91:4).

Elaine J. Johnson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro