Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău? – Mica 6:8
Glasul ei şoptit abia se auzea.
– Mamă, chiar îmi doresc să câştig, dar nu vreau să mă laud singură, în 2014, Andrea Blair, fiica mea de patruzeci şi doi de ani, profesoară de muzică la o şcoală gimnazială, a fost aleasă printre cei doisprezece finalişti la o competiţie anuală dedicată profesorilor. De-a lungul anilor, ea a inventat o metodă cu totul nouă de a scrie partituri şi l-a învăţat pe un elev, Daniel (care este dislexic şi are o dizabilitate la scriere), să citească partituri cu ajutorul unor pătrăţele colorate pe hârtie milimetrică şi, de asemenea, să cânte la clarinet. Mama lui Daniel a nominalizat-o pe Andrea la acest premiu. În cazul în care câştiga, şcoala ei urma să primească un premiu de două mii cinci sute de dolari.
– Andrea, Domnul este cu tine la fiecare pas! De altfel, eu mă pricep destul de bine să îi laud pe ceilalţi! i-am răspuns eu, fără nicio ezitare.
Eu şi tatăl ei am considerat că această ocazie este unică pentru a o susţine pe fiica noastră şi, în plus, puteam da mărturie despre credinţa noastră în Isus. Nu ne-am dat înapoi de la nicio cheltuială şi am luat legătura cu toţi cei pe care îi cunoşteam. Familia noastră este foarte activă şi în biserică, şi în mediul politic (fiind totodată foarte implicată în susţinerea fratelui mai mic al lui Andrea, Sonny, de doar douăzeci si opt de ani, care suferă de autism). Aşa că noi cunoaştem foarte mulţi oameni.
Pe durata concursului, profesorii din Columbia Britanică au intrat în grevă. Era de-a dreptul deprimant. Dar Andrea a fost bucuroasă să vadă că oameni din întreaga lume votau pentru ea. Când votul s-a încheiat, Andee (cum îi spunem noi) a fost una dintre cei trei câştigători, cu peste şapte mii opt sute de voturi. Încă de la început, Andee mi-a spus că acest concurs a fost o „experienţă de unire a familiei” pentru ea. Tata, mama şi Sonny au participat la ceremoniile organizate de şcoală în ziua decernării premiului. Am făcut o poză foarte frumoasă de familie, pe care am şi trimis-o în felicitările de sfârşit de an, pentru a-I da slavă lui Dumnezeu şi pentru a le mulţumi celor care au votat pentru ea.
Deşi a devenit mai cunoscută ca profesoară datorită victoriei ei, Andee este de acord cu pastorul nostru, care spune că singura pretenţie la celebritate pe care biserica noastră o are este aceea că noi încercăm să umblăm cu Domnul.
Deborah Sanders