Sistemul Sanctuarului

Devoțional zilnice

Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. – Apocalipsa 11:19

Mesajul adventist de ziua a șaptea are două caracteristici de bază. Prima, care este ușor de observat, este puternica temelie biblică a fiecăreia dintre doctrinele ei. Cealaltă, pe care nu se pune prea mult accent astăzi este cum sunt toate acele doctrine integrate de mesajul sanctuarului într-un întreg sistem dogmatic coerent. Aceasta este frumuseţea și tăria mesajului advent!

În 1877, Uriah Smith a ilustrat funcţia integrativă a sanctuarului prin analogia cu o roată de căruţă care are un ax central și geantă exterioară. El a sugerat că: „În marea roată a adevărului, sanctuarul ocupă poziţia aceasta centrală. În ea, marile adevăruri ale revelaţiei își găsesc punctul focal. De la ea, ele radiază în toate direcţiile. Unește cele două mari dispensaţiuni, cea mozaică și de cea creștină, și arată relaţia lor una cu cealaltă. Nu împarte cu niciun alt subiect onoarea de a explica poziţia și lucrarea Domnului nostru Isus.”

Review and Herald de pe 22 noiembrie 1881 includea un articol în care Uriah Smith a vorbit despre sanctuar ca despre „marele subiect central al sistemului de adevăruri care aparţin acestui timp”. El a listat zece componente doctrinare diferite care se unesc direct cu sanctuarul, inclusiv judecata de cercetare preadventă, libera alegere, lucrarea de ispășire a lui Hristos și serviciul Lui de Mare-Preot. În cartea mea, The Sanctuary and the Three Angels’ Messages (ATS, 1995), arăt felul în care pionierii adventiști au dezvoltat și consolidat acest minunat sistem doctrinar.

Mesajul sanctuarului dă sistemului doctrinar adventist un accent centrat pe Isus, care nu se găsește în niciun alt sistem teologic. În 1893, Ellen White a afirmat că: „Hristos, caracterul și lucrarea Lui sunt centrul și circumferinţa întregului adevăr. El este lănţișorul pe care sunt puse bijuteriile doctrinei. În el se găsește întregul sistem al adevărului” (Înalta noastră chemare, p. 16). Ar trebui să studiem mai cu atenţie acest mesaj și să ne rugăm precum regele David: „Aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui” (Psalmii 27:4).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit