Slava lui Dumnezeu

Devoțional de seară

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. – 2 Corinteni 3:18

În Israel, ploaia timpurie şi târzie erau timpurile pentru semănat şi apoi pentru culturi mature. Ploaia este importantă şi pentru noi. Dar cele două ploi pe care Israel le experimenta în fiecare an au şi o aplicaţie spirituală. Ploaia timpurie reprezintă Ziua Cincizecimii, când Duhul lui Dumnezeu i-a umplut pe cei din camera de sus şi i-a trimis ca misionari. Ploaia târzie reprezintă evenimentul în care Duhul Sfânt va maturiza sufletele pentru secerişul final şi veşnic.

Citim în Ioel 2:28-32 şi Faptele 2:17-21 că în ultimele zile (timpul ploii târzii spirituale), Dumnezeu va turna Duhul Său peste orice făptură, tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie; ei vor profetiza şi vor avea viziuni. Ce înseamnă asta, de fapt?

Conform cu Dicţionarul Merram-Webster, a profetiza înseamnă „a vorbi ca fiind sub inspiraţie divină; a da învăţături în chestiuni religioase; a face preziceri”.

Definiţia cuvântului „viziune” în acelaşi dicţionar este: „ceva văzut în vis, transă sau extaz; apariţie supranaturală care transmite o revelaţie” şi „discernământ neobişnuit sau previziune.”

Dumnezeu a făgăduit că, dacă noi cerem ploaie, în timpul ploii târzii, El va trimite torente (vezi Zaharia 10:1).

În Exodul 33:18-23 găsim relatarea în care Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Bine, dar nu vei putea să-mi vezi faţa şi să trăieşti.” El spune că îl va ascunde pe Moise cu mâna Sa când va trece pe dinaintea lui.

În următorul capitol, Exodul 34, Dumnezeu îi proclamă lui Moise – când trecea pe dinaintea lui – caracterul Său: El este plin de milă, îndelung răbdător, plin de bunătate şi adevăr, iertător, dar pedepseşte nelegiuirea. Caracterul lui Dumnezeu este slava Sa. Când îl lăsăm pe Dumnezeu în inimile noastre, noi devenim ca El. Noi începem să „strălucim” de slava Sa. La sfârşitul timpului, „slujitorii lui Dumnezeu, cu feţele luminate şi strălucitoare de consacrare sfântă, se vor grăbi din loc în loc să proclame solia cerului.” (Ellen White, Tragedia veacurilor, 612)

Să ne deschidem inimile să primim ploaia Sa, caracterul Său şi slava Sa.


Elizabeth Versteegh Odiyar

Leave a CommentSubmit