Slava lui Dumnezeu

Devoțional zilnic

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. – 2 Corinteni 3:18

În Israel, ploaia timpurie şi târzie erau timpurile pentru semănat şi apoi pentru culturi mature. Ploaia este importantă şi pentru noi. Dar cele două ploi pe care Israel le experimenta în fiecare an au şi o aplicaţie spirituală. Ploaia timpurie reprezintă Ziua Cincizecimii, când Duhul lui Dumnezeu i-a umplut pe cei din camera de sus şi i-a trimis ca misionari. Ploaia târzie reprezintă evenimentul în care Duhul Sfânt va maturiza sufletele pentru secerişul final şi veşnic.

Citim în Ioel 2:28-32 şi Faptele 2:17-21 că în ultimele zile (timpul ploii târzii spirituale), Dumnezeu va turna Duhul Său peste orice făptură, tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie; ei vor profetiza şi vor avea viziuni. Ce înseamnă asta, de fapt?

Conform cu Dicţionarul Merram-Webster, a profetiza înseamnă „a vorbi ca fiind sub inspiraţie divină; a da învăţături în chestiuni religioase; a face preziceri”.

Definiţia cuvântului „viziune” în acelaşi dicţionar este: „ceva văzut în vis, transă sau extaz; apariţie supranaturală care transmite o revelaţie” şi „discernământ neobişnuit sau previziune.”

Dumnezeu a făgăduit că, dacă noi cerem ploaie, în timpul ploii târzii, El va trimite torente (vezi Zaharia 10:1).

În Exodul 33:18-23 găsim relatarea în care Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Bine, dar nu vei putea să-mi vezi faţa şi să trăieşti.” El spune că îl va ascunde pe Moise cu mâna Sa când va trece pe dinaintea lui.

În următorul capitol, Exodul 34, Dumnezeu îi proclamă lui Moise – când trecea pe dinaintea lui – caracterul Său: El este plin de milă, îndelung răbdător, plin de bunătate şi adevăr, iertător, dar pedepseşte nelegiuirea. Caracterul lui Dumnezeu este slava Sa. Când îl lăsăm pe Dumnezeu în inimile noastre, noi devenim ca El. Noi începem să „strălucim” de slava Sa. La sfârşitul timpului, „slujitorii lui Dumnezeu, cu feţele luminate şi strălucitoare de consacrare sfântă, se vor grăbi din loc în loc să proclame solia cerului.” (Ellen White, Tragedia veacurilor, 612)

Să ne deschidem inimile să primim ploaia Sa, caracterul Său şi slava Sa.


Elizabeth Versteegh Odiyar

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit