Dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi… – Efeseni 4:21
Mai multe proiecte misionare adventiste de ziua a şaptea independente susţin că sunt adevăraţii mesageri ai aşa-numitei „Solia 1888”. Dar cum ar trebui să înţelegem această solie? Astfel de pretenţii se referă la prezentările şi discuţiile doctrinare din cadrul sesiunii Conferinţei Generale de la Minneapolis, Minnesota (17 octombrie–4 noiembrie 1888), dar şi la Consiliul Pastoral care a început cu o săptămână mai repede. Subiectele discutate includeau identificarea celor zece coarne profetice din Daniel 7, legea din Galateni 3 şi neprihănirea prin credinţă.
În 5 august 1888, Ellen White a scris o scrisoare deschisă delegaţilor de la acea sesiune. Ea a început astfel: „Suntem impresionaţi că această adunare va fi cea mai importantă întâlnire la care aţi participat vreodată.
Aceasta ar trebui să fie o vreme în care să Îl căutaţi cu stăruinţă pe Domnul şi să vă smeriţi inimile înaintea Lui. Sper că veţi privi această ocazie ca fiind cea mai preţioasă pentru a vă ruga şi a vă sfătui împreună.” Tot în aceeaşi scrisoare, ea spunea: „Interpretarea corectă a Scripturii nu este tot ce cere Dumnezeu de la noi. El ne porunceşte nu doar să cunoaştem adevărul, ci şi să punem în practică adevărul, aşa cum este el în Isus” (Scrisoarea 20, 1888).
În timpul întâlnirilor, Ellen White a susţinut mesajele centrate pe Isus prezentate de Alonzo T. Jones şi Ellet J. Waggoner. Ea a pus accent mai mult pe soliile biblice prezentate decât pe mesagerii omeneşti. Dar unii oameni înţeleg din această susţinere mult mai mult decât a însemnat ea.
În 19 iunie 1889, Ellen White a vorbit despre acest lucru într-o predică ţinută în Rome, New York (Ms 5, 1889). Ea explica: „Mi s-a pus întrebarea: ce crezi despre lumina pe care o prezintă aceşti bărbaţi? V-am prezentat-o și eu în ultimii patruzeci şi cinci de ani – farmecul fără seamăn al lui Hristos. Aceasta încercam eu să prezint minţilor voastre. Când fratele Waggoner a adus aceste idei la Minneapolis, a fost prima învăţătură clară pe această temă pe care am auzit-o de pe buze omeneşti, în afară de discuţiile dintre mine şi soţul meu.”
În viziunea lui Ellen White, solia de la 1888 este în esenţă o subliniere doctrinară a „farmecului fără seamăn al lui Hristos” şi a „adevărului, aşa cum este el în Isus”; cu o experienţă personală profundă cu El!