Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. – Filipeni 3:13,14
Bunica mea, Altie, iubea nespus şorţurile. De fapt, în afară de ocaziile în care ieşea în oraş sau, desigur, când mergea la biserică, nu îmi amintesc să o fi văzut fără şorţ. De asemenea, îmi amintesc că toate şorţurile ei aveau pieptar! Verişoara mea, Norma, care locuia la aceeaşi fermă, a observat că pieptarul bunicii era prins cu ace de siguranţă la umeri; cred că din cauză că avea probleme cu spatele şi nu voia să pună greutate pe gât. Norma spune uneori: „Crescând la fermă, am fost foarte norocoşi şi ne-am bucurat de iubirea pe care bunica ne-o oferea, purtând acele şorţuri!”
Dacă te uiţi la poze ale femeilor pionierilor, vei observa că aproape toate aveau şorţ. De obicei nu aveau multe rochii şi era mult mai uşor să spele şi să calce doar şorţul.
Eu nu sunt o mare fană a şorţurilor, dar fiica mea, Rikki, este şi îmi tot spune să port şorţ atunci când gătesc. Rose Otis mi-a făcut cadou un minunat şorţ plasticizat de la Harrods of London, pe care îmi place să îl port, şi am încercat să găsesc şorţuri frumoase pentru Rikki şi nepoatele mele. Soţul meu chiar are un şorţ pentru bărbaţi – are pe el imitaţia unei armuri romane. Am câteva şorţuri care i-au aparţinut mamei mele. Unul dintre ele, pe care i l-am făcut eu, are brodat pe buzunarul şorţului mânuţa fiului meu de când avea doi anişori. Cu siguranţă că l-a preţuit foarte mult şi de aceea am ales să îl păstrez.
Este frumos să priveşti înapoi cu nostalgie, dar rareori trecutul a fost la fel de frumos pe cât ni-l imaginăm noi. Este mult mai bine să priveşti înainte, căci viitorul va fi şi mai bun – cel puţin poate fi din punct de vedere spiritual. Trebuie să mergem înainte şi să nu zăbovim prea mult asupra trecutului, fie că este vorba de călătoria noastră spirituală sau de cea a bisericii.
Am căutat în Noul Testament (în limba engleză) cuvântul „nădejde” cu ajutorul unui motor de căutare şi am fost uimită de multele versete minunate pe care le-am găsit. Unul dintre ele se găseşte în Romani 8:24: „Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui?” Un altul care îmi place foarte mult: „Din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei” (Coloseni 1:5). Îmi place să personalizez acest verset şi îţi sugerez să faci la fel: „Ardis aşteaptă cu nerăbdare bucuria din ceruri încă de când L-a cunoscut pe Isus.”
Ardis Dick Stenbakken