SOS

Devoțional zilnice 22 noiembrie 2018

„Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Voi Mă veți chema, și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta.” Ieremia 29:11-12

Pe 22 noiembrie 1906, la Convenția Internațională de Radio și telegrafie de la Berlin, s-a aprobat utilizarea mesajelor SOS în caz de pericol. Semnalul SOS transmis prin intermediul Codului Morse a devenit un strigăt de ajutor cunoscut în toate limbile. Acesta este prescurtarea de la „Save our Souls” („Salvaţi Sufletele Noastre“) sau „Save Our Ship“ („Salvaţi Nava Noastră“). Primul guvern care a adoptat semnalul cu pricina a fost cel german. Conform oamenilor de știință, primul semnal SOS din istorie a fost transmis de către echipajul navei Slavonia. Se întâmpla pe data de 10 iunie 1909 și vasul eșuase printre recife, în Insulele Azore. Există concepția greșită cum că semnalul SOS ar fi fost utilizat pentru prima dată de pe vasul Titanic, în noaptea de 15 aprilie 1912. Se pare ca atunci era folosit pentru a opta oară în istorie. Salvatorii au primit semnalul și au venit după patru ore. Totuși, explicațiile pentru SOS, potrivit cărora acronimele ar proveni de la „Save our Souls” sau „Save Our Ship“ au apărut mult mai târziu. Aceste propoziții nu au fost niciodată considerate a fi oficiale. La început, atunci când semnalul a apărut, SOS pur și simplu nu reprezenta nimic. Era doar un cod ce semnala nevoia de ajutor.

Astăzi există protocoale și proceduri speciale pentru orice situație care necesită ajutor de urgență. Pentru salvarea din păcat de asemenea există un protocol de salvare. Este pregătit de Dumnezeu și așteaptă din partea ta un semnal. Spune-I azi cu toată puterea ta: Salvează, Tată și sufletul meu. Altă cale nu există să primești ajutorul Lui.

Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferinta Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro