Sosten

Devoțional zilnice 9 decembrie 2018

Atunci ei l-au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, şi l-au bătut chiar în faţa scaunului de judecată, fără ca lui Galio să-i pese de aceasta. (Faptele 18:17; NTR)

Sosten era succesorul lui Crisp, fruntaş al sinagogii despre care se spune că a devenit creştin împreună cu toată familia lui (Faptele 18:8). Într-o ocazie, cuprinşi de zel acerb faţă de Lege, iudeii conduşi de Sosten îl aduc forţat pe Pavel în faţa scaunului de judecată din Corint, ocupat de Galion. Spre stupoarea iudeilor, Galion tratează cazul lor cu indiferenţă, refuzându-i. Acum este momentul în care mulţimea pune mâna pe Sosten şi-i aplică acestuia o bătaie serioasă. Sosten este în ipostaza unui agresor agresat. Pornind cu intenţia de a-l reduce la tăcere pe Pavel, iată că acum este el redus la tăcere. Sosten, cel mai probabil, a fost bătut de către grecii care, văzând că Galion îi respinge pe iudei cu indiferenţă şi dispreţ, şi având ei înşişi resentimente şi ură faţă de iudei, aleg să le ofere o lecţie acestora, agresându-le conducătorul. Sosten a fost invitat la banchetul consecinţelor.

Sunt ocazii în care Dumnezeu ne permite să gustăm din ceea „ce gătim” prin alegerile noastre. Biblia spune că ceea ce seamănă omul, aceea va secera. Să nu ne lăsăm amăgiţi că vom primi altceva decât oferim. Este adevărat că fiecare om îşi doreşte să fie apreciat, să fie întâmpinat de zâmbete calde la serviciu sau la şcoală, să i se servească prânzul cu politeţe, să i se cedeze trecerea în trafic, să primească un mesaj de încurajare înainte de examen, să fie întrebat ce mai face sau să fie ajutat atunci când întâmpină dificultăţi. Însă mulţi uită să aprecieze şi, din contră, critică şi bârfesc; mulţi îşi întâmpină colegii cu faţa încruntată, anostă, nu puţini se agită şi gesticulează vehement atunci când cineva le taie calea în trafic. Sosten să ne fie mărturie astăzi că ceea ce cultivăm vom secera. Nu există alegere a cărei consecinţă s-o suspendăm.

Abel Daniel Noață, pastor, Conferinţa Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro