Soția lui Lot – monumentul ambiguității

Devoțional zilnice

Nevasta Iui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Geneza 19:26

Unele fapte ale puterii lui Dumnezeu ni se par gratuite şi lipsite de relevanţă. Faptul că Scriptura ne vorbeşte despre ele ne face să le privim totuşi cu seriozitate. Transformarea nevestei lui Lot într-o statuie de sare face parte din această categorie.

În timp ce micul grup de supravieţuitori se îndepărta în grabă de locul sortit pieirii, o femeie rămâne în urmă. Ea pare că vrea să se odihnească puţin, dar gestul ei devine momentul fatal al vieţii sale. Aceasta este nevasta lui Lot. Faptul de a privi înapoi şi de a se îngrijora de soarta bunurilor adunate de-o viaţă este firesc şi natural. Şi totuşi urmarea a fost cât se poate de gravă.

Pentru binele ei. Dumnezeu i-a poruncit să privească doar înainte şi să reziste tentaţiei de a se uita înapoi. El ştia efectul pe care-l va avea asupra sufletului ei vederea mării de flăcări care dănţuia deasupra oraşului. Acum nu mai era timp de socotit economiile şi de calculat profitul, ci era momentul salvării propriei vieţi. Viaţa era singurul lucru care mai avea valoare; restul nu mai conta.

Când şi-a întors privirea, nevasta lui Lot a constatat că inima ei a alunecat din jumătatea dinspre Dumnezeu înjumătăţea dinspre lume. Dacă s-ar fi abţinut de la acest gest, ar fi găsit putere să rămână în siguranţa salvatoare, dar imaginea interzisă i-a paralizat puterile. Ambiguitatea trece de cele mai multe ori ca reacţie de adaptare, deşi ea este atitudine gravă şi gest de neascultare păcătoasă. Scenele interzise ne pot afecta iremediabil viaţa; de aceea ambiguitatea poate fi mortală.

Succesul la un pas de tine:

Stabileşte-ţi criteriile de selecţie a ceea ce alegi să priveşti. Consideră ambiguitatea riscantă şi fii consecvent alegerilor bune!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit