România înregistrează mai multe recorduri negative în materie de sănătate, potrivit raportului anual „Starea sănătăţii în Uniunea Europeană”, publicat de Comisia Europeană.
Una dintre veștile rele pe care le aduce raportul este că speranţa de viaţă în România este una din cele mai mici din Uniunea Europeană, deși a crescut din anul 2000 (de la 71,2 ani în 2000, la 75,3 ani în 2017).
De altfel, și cheltuielile cu sănătatea sunt mult sub media UE, „atât pe cap de locuitor, cât şi ca procent din PIB (5,2 % din PIB în 2017 faţă de media UE de 9,8 %)”, consemnează raportul, subliniind că, pe măsură ce populaţia îmbătrânește, statul va răspunde tot mai anevoios la nevoile acesteia, în condiţiile în care sistemul de sănătate este subfinanţat. „Ineficienţa serviciilor de sănătate, inclusiv oferta excedentară de paturi de spital, subdezvoltarea chirurgiei ambulatorii şi integrarea deficitară a serviciilor de asistenţă accentuează această situaţie. Strategia naţională în domeniul sănătăţii pentru perioada 2014-2020 şi stimulentele financiare din partea UE sprijină furnizarea de servicii în cele mai rentabile condiţii şi vizează îmbunătăţirea legăturilor dintre serviciile de asistenţă medicală, precum şi cu alte sectoare”, precizează raportul.
Deși cheltuielile din sănătate sunt finanţate în proporţie de 79% din fonduri publice, cheltuielile suportate „din buzunar” pot reprezenta o povară pentru categoriile vulnerabile, care ar putea fi afectate și de lipsa asigurării sociale de sănătate (de exemplu, persoanele fără venituri). Principala sursă de finanţare a sistemului de sănătate din România este reprezentată de contribuţiile la asigurările sociale de sănătate, numai că, „având în vedere gama largă de scutiri, practic doar un sfert din populaţia totală eligibilă contribuie efectiv la finanţare”.
„Deficitul de forţă de muncă în domeniul sănătăţii rămâne critic, numărul de medici şi de asistente medicale fiind printre cele mai scăzute din Europa (…) Sistemul de sănătate din România se confruntă şi cu probleme de guvernanţă. Nu există o evaluare sistematică a performanţelor şi, în general, nu există transparenţă”, spune raportul Comisiei Europene.
România are cea mai mare rată a mortalităţii tratabile din Uniunea Europeană, determinată de boala cardiacă ischemică, de accidente vasculare, de pneumonie și de cancerul colorectal. De asemenea, ne-am clasat pe locul 4 în UE cu o rată a mortalităţii evitabile prin prevenţie foarte ridicată, care are ca principale cauze boala cardiacă ischemică, cancerul pulmonar, decesele cauzate de consumul de alcool și accidentele. „Acest indicator este cel prin care putem aprecia cât de eficientă și bună este administraţia sistemului medical românesc pe ansamblu (nu este vorba de cât de buni sunt medicii, indicatorul nu asta măsoară). Un sistem medical trebuie să scoată ce e mai bun din medici, din asistentele medicale și chiar din pacienţi. Al nostru scoate ce e mai rău. E un fapt dovedit, dincolo de orice pompozităţi ne sunt turnate”, a declarat Vlad Mixich, membru în board-ul executiv al European Public Health Alliance (EPHA).
România cheltuiește pentru prevenţie doar 18 euro de persoană (datele de la nivelul anului 2017, aceasta fiind a doua cea mai mică sumă cheltuită în UE, după Slovacia.
Combaterea anumitor boli infecţioase reprezintă încă o problemă de sănătate publică, cazurile de TBC fiind, de exemplu, mult peste media UE (66,2 la 100.000 de locuitori, faţă de media europeană de 10, 7 cazuri la suta de mii de locuitori).
Lipsa de educaţie se asociază cu o speranţă de viaţă mai redusă. „Există discrepanţe majore în ceea ce privește speranţa de viaţă în funcţie de gen și nivel de studii, în special pentru bărbaţi: este de așteptat ca bărbaţii cu cel mai scăzut nivel de studii să trăiască cu aproximativ 10 ani mai puţin decât bărbaţii cu cel mai ridicat nivel de studii”, arată raportul.
Experţii europeni spun că jumătate din decesele înregistrate în ţara noastră sunt provocate de factori de risc comportamental. „Unul din cinci adulţi români fumează zilnic, cu o rată mult mai mare în rândul bărbaţilor (32%) decât în rândul femeilor (8%). Ratele obezităţii la adulţi sunt printre cele mai scăzute din UE (10%), dar ratele excesului de greutate și ale obezităţii în rândul copiilor au crescut în ultimul deceniu până la 15%”, concluzionează raportul.