Spirit matern

Devoțional zilnic 7 martie 2020

Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple. – Exodul 2:4

După moartea doamnei Ann Reeves Jarvis in 1908, fiica ei Anna Jarvis a căutat o modalitate prin care să organizeze o omagiere a mamelor de pretutindeni pentru tot ceea ce fac ele. Prin urmare, prima sărbătorire a mamelor a avut loc în 1908 în clădirea bisericii Metodiste din Grafton, West Virginia. Curând mii de alte persoane au preluat ideea.

Președintele Woodrow Wilson a proclamat-o în 1914 Ziua oficială a mamelor, sărbătorită în a doua duminică din martie, indiferent de dată.

La scurt timp după oficializare, Ziua Mamei devine extrem de comercializată fapt ce o face pe Anna Jarvis să militeze împotriva propriei invenții. Mai mult, Anna nu a fost niciodată căsătorită deci nu s-a putut bucura de această sărbătoare. Își găsește finalul într-un azil începând cu 1940.

Cum ar fi lumea fără spiritul matern? Iat-o pe Miriam pândind parcursul sinuos al micuțului Moise. Nu-i este mamă dar ceva din ea o face să nu se despartă de prunc.

Trăim într-o lume pe care nu vreau s-o fardez deloc, nici cu fond de ten. De aceea afirm faptul că în lumea de azi cuvintele „mamă” și „spirit matern” nu se combină mereu afirmativ. De nașteri nu ducem lipsă, deci azi voi milita pentru spiritul matern.

Miriam,… Gabriela, Elena, Roxana… ești soră, verișoară, mătușă? Nu uita de spiritul pus de Dumnezeu în tine!

Nițu Daniel, Conducator de Zona – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro