Spiritul lui Hristos

Devoțional zilnic 28 ianuarie 2020

Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni”. Și Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni”. – Geneza 18:32

În trecerea grăbită a zilelor noastre, ce simțământ plăcut este acela de a ști că nu suntem singuri cu problemele, cu luptele noastre, ci există o persoană sau mai multe persoane care se roagă și mijlocesc pentru noi la Tatăl ceresc.

Este de apreciat atitudinea lui Avraam, statornicia lui în rugăciune. El a intervenit de mai multe ori pentru Lot, deși acesta nu a avut un comportament prea potrivit față de Avraam. Citind relatarea, descoperim că Avraam nu avea resentimente față de Lot, mijlocea cu insistență pentru el, îl iubea, se gândea la el, îi păsa de el…

„Avraam n-a intervenit numai o singură dată, ci de mai multe ori. Prinzând curaj pe măsură ce cererile lui erau împlinite, el a continuat până când a primit asigurarea că, dacă numai zece oameni drepţi s-ar fi aflat în ea, cetatea avea să fie cruţată”. PP 140.2

„Spiritul lui Avraam era spiritul lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu este El Însuşi un mare Mijlocitor în favoarea păcătosului. El, care a plătit preţul pentru răscumpărarea lor, cunoaşte valoarea sufletului omenesc. (…) În agonia răstignirii, fiind El Însuşi apăsat de povara îngrozitoare a păcatelor lumii întregi, El S-a rugat pentru cei ce-L batjocoreau şi pentru ucigaşii Săi: „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34). PP140.3

Dragi exploratori, dragi tineri, avem multe de învățat de la acest personaj biblic despre care este scris că „a fost numit prietenul lui Dumnezeu”, „tatăl tuturor celor ce cred”. (Iacov 2:23; Romani 4:11) Atunci când veți întâmpina greutăți sau când veți mijloci în rugăciune pentru cei care au nevoie, vă doresc să experimentați că același Dumnezeu care a fost plin de bunăvoință față de Avraam, vă va ajuta și pe voi.


Csete Csilla-Edith, Ghid – Conferinta Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro