Devoțional zilnic

Stafidele

Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine, și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem frați. – Geneza 13:8

Pe când eram încă de-o șchioapă și abia începusem să explorez lumea, să-i descopăr tainele și sensul, s-a întâmplat că, într-o zi, fratele meu mai mare, care avea multe fire de nisip scurse prin clepsidra timpului (cel puțin așa mi se părea mie) a adus acasă ceva de mi-a atras atenția și mi-a stârnit imaginația.

Erau vreo 7 mingiuțe, nu foarte mari și nici foarte rotunde, de o netezime aproape perfectă, de o culoare asemănătoare cu cea a soarelui atunci când coboară la somnic în spatele dealului de la Valeria și de un miros ne mai mirosit de mine până atunci. Erau numai bune de cercetat și parcă doreau să le găsesc o întrebuințare.

Mă tot gândeam: Oare pot să joc fotbal cu ele? Parcă sunt prea mici, totuși! Să le cos pe o ață și să le agăț de coada calului? Sau, nu! Mai bine, de căruță! O să fiu cel mai tare dintre toți prietenii mei!

Pe când mă gândeam eu așa, fratele meu cel trecut prin viață îmi elucidează misterul: Sunt portocale! Mănânci miezul, ca la nuci! Hai să-ți arăt cum se face!

Și a desfăcut una dintre mingiuțe în fața mea, mi-a arătat cum se mănâncă, mi-a dat să gust și, de atunci, m-am îndrăgostit … de portocale!

Văzând și gustând cât sunt de bune, mi-am făcut repede un plan de bătaie pentru a obține cât mai mulți din cei 7 sori aflați la ora apusului. Astfel, mi-am cerut dreptul de al doilea născut și dreptul cuvenit mezinului familiei, m-am tânguit, am promis că o să-i aduc până și luna de pe cer, că o să fac treabă în locul lui și, în final, am reușit să-l înduplec. Balanța a înclinat în favoarea mea, fratele meu a preferat pacea, iar scorul a fost 4:3 pentru mine.
Partea a doua a planului era așa: pe una o mănânc, iar 3 le pun la păstrare în locul meu secret din șifonier. Mai aveam deja puse în același „seif” și alte obiecte (ne)valoroase.

Zis și făcut! Cu mare atenție, și ferindu-mă de priviri curioase, am depus cele 3 mingi prețioase sub o plapumă ce locuia de multă vreme în șifonier, iar pe cealaltă am mâncat-o cu mare fast în fața alor mei. Ce zi grozavă fusese!

Iar timpul a trecut! Și a tot trecut!

După ceva timp am apucat să descopăr cum se pot obține stafide din … portocale. Sau, mai bine zis, am uitat de ele și le-am găsit abia mult mai târziu, când era prea târziu să mă mai bucur în vreun fel de ele. Și ce gust amar am avut atunci!

Cred că, până la urmă, frate-miu a fost cel mai câștigat din toată afacerea asta!


Liz & Olivian Huean, Pastor – Conferinta Moldova