Ștefan – față de înger

Devoțional zilnic

Toţi cei ce şedeau în Sobor s-au uitat ţintă la Ştefan şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger. Fapte 6:15

Nu este de mirare că cea mai îngrijită parte a corpului omenesc este faţa. Cele mai multe produse cosmetice sunt destinate corecţiei şi înfrumuseţării acesteia. În limita bunului simţ, a modestiei şi nobleţei creştine, suntem în sfera legitimă de preocupări şi comportament.

Faţa umană este dotată cu aproape toate instrumentele de comunicare verbală şi nonverbală. Privind faţa cuiva se poate citi cu destulă uşurinţă cam ceea ce se petrece în suflet. Faţa este ca un fel de oglindă a întregii vieţi. Privind faţa cuiva, putem să-i determinăm vârsta, emoţiile şi centrul de interes.

Cei care priveau faţa lui Ştefan, în timp ce era omorât cu pietre, au fost martorii unui fenomen impresionant. Deşi ar fi fost normal să exprime teamă, durere şi ură faţă de cei care-l omorau, faţa lui Ştefan emana calm, siguranţă, linişte şi strălucire interioară. Numai la îngeri se mai putea vedea aşa ceva, au concluzionat martorii oculari.

Suportul acestei manifestări de excepţie era scena pe care Ştefan o contempla în acele momente. El avea privirea aţintită spre strălucirea de la tronul lui Dumnezeu, iar lumina cerească se revărsa pe faţa sa. Deşi se afla în clipele supreme, iar simţurile sale erau solicitate la maximum, sufletul său era conectat la o altă realitate, iar faţa sa exprima ceva din atmosfera cerului. Cei prezenţi puteau aprecia acest lucru privindu-l. Cuvintele sale exprimau ceea ce spunea deja faţa sa. Oricât ar părea de curios, această scenă rarisimă era un rezultat al opţiunilor personale ale lui Ştefan. El a ales să-şi îndrepte privirea către Dumnezeu, iar faţa nu făcea altceva decât să confirme acest lucru.

Succesul la un pas de tine:

Suntem afectaţi şi transfiguraţi de scenele pe care alegem să le privim. Fii selectiv!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit