Moise S-a întors la Domnul, și a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Și-au făcut un dumnezeu de aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, șterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!” – Exodul 32:31
În sala de judecată a unui tribunal din New York, tânărul fiu de optsprezece ani este acuzat de a fi comis omucidere împotriva tatălui său. Cu un complet de judecată total plictisit și grăbit să prindă meciul sau sătul de tinerii fii ai mahalalelor newyorkeze, verdictul „vinovat” plutea în aer încă dinainte ca jurații să se retragă pentru deliberare.
Ajunși într-o cameră retrasă, cei doisprezece jurați propun în grabă verdictul „vinovat” și în scurt timp unsprezece dintre ei susțin votul, cu excepția unu singur jurat. Sub sudalmele împroșcate de colegii jurați, curajosul oponent se hotărăște să nu pice în plasa stereotipurilor și a unei deliberări pripite nevrând să arunce o viață fragedă în ruina penitenciarelor americane. Chiar dacă atmosfera sufocantă a micului cabinet și dorința nebună de a scăpa mai repede de caz îi împingeau la disperare pe cei doisprezece, juratul oponent nu renunță la poziția sa, ba mai mult, mai convinge încă unul să voteze împotrivă. Ce-i și mai sâcâitor, la scurt timp, unul câte unul, jurații aleg să voteze „nevinovat”. Timpul trece agasant și ceea ce părea o simplă formalitate se prevede a fi o totală răsturnare de situație. După ore de dezbateri, certuri și transpirație, unsprezece jurați spun „nevinovat” și doar unul singur spune cu încăpățânare „vinovat”. Urmează presiuni puternice în finalul cărora, juratul 3, fiindcă empatiza cu victima datorită unei relații dezastruase cu fiul său adolescent, scoate din buzunar poza cu fiul său, o rupe plângând și strigă plin de deznădejde „nevinovat!”. Chinul s-a sfârșit. Acum toți sunt liberi să plece fiecare la viața lui. Scenariul nu ne spune dacă tânărul chiar era nevinovat. Verdictul, însă, atârna numai de o inimă zdrobită.
V-ați gândit vreodată cine era acest Moise care spunea „Șterge-mă din cartea Ta”? Și nu o spunea fiindcă se ruga la amvon în auzul tuturor ci chiar trăia ceea ce spunea. Cu patru zeci de ani în urmă nici prin gând nu-i trecea să moară în locul altcuiva, ba din contră… Verdictul, însă, atârnă numai de o inimă zdrobită.
Ești chemat să pledezi pentru viața sau moartea atâtor oameni. Verdictul atârnă numai de o inimă zdrobită. Pledează smerit!
Daniel Nițu, Conducator de Zona – Conferința Muntenia