Știință și revelație

Devoțional zilnic

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmii 14:1)

Urmărește ediția video aici.

Există unii care cred că au făcut mari descoperiri în știință. Ei citează păreri ale oamenilor învățați, considerându-se infailibili, și prezintă altora concluziile științei ca fiind adevăruri care nu pot fi negate. Iar Cuvântul lui Dumnezeu, care a fost dat ca o candelă pentru călătorul trudit în lume, este judecat după acest standard și se dă sentința că este deficitar. Cercetarea științifică în care s-au lăsat angrenați acești indivizi s-a dovedit a fi o cursă pentru ei. Aceasta le-a întunecat mințile și au alunecat în scepticism. Ei au o conștiență a puterii, însă, în loc să privească la Izvorul oricărei înțelepciuni, se bucură de cunoștințele superficiale pe care le-au câștigat. Ei și-au ridicat în slăvi înțelepciunea omenească în opoziție cu înțelepciunea marelui și atotputernicului Dumnezeu și au îndrăznit să intre în controversă cu El. Cuvântul inspirat îi numește pe astfel de oameni „nebuni”.

Dumnezeu a îngăduit să fie revărsat un potop de lumină asupra lumii prin descoperiri în știință și artă, însă când așa-zișii oameni de știință citesc și scriu despre aceste subiecte doar din punct de vedere omenesc, cu siguranță că vor ajunge la concluzii greșite. Cele mai strălucite minți, dacă nu sunt călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu în cercetările lor, ajung în încurcătură în încercarea de a investiga relația dintre știință și revelație. Creatorul și lucrările Sale sunt dincolo de înțelegerea lor și, neputând să explice aceste lucruri prin legi naturale, istoria biblică este considerată a fi una pe care nu te poți bizui. Cei care pun sub semnul întrebării relatările Vechiului și Noului Testament vor face un pas mai departe și vor pune la îndoială însăși existența lui Dumnezeu, și atunci, pierzându-și ancora, ei sunt lăsați să se izbească de stâncile necredinței. Moise a scris sub îndrumarea Duhului lui Dumnezeu, și o teorie autentică în geologie nu va susține niciodată descoperiri care să nu fie în armonie cu ceea ce a scris el. Ideea greșită a multora, cum că Dumnezeu nu a creat materia când a adus lumea la existență, limitează puterea Sfântului lui Israel.

Mulți, neputându-L evalua pe Creator și lucrările Sale prin cunoștințele lor științifice limitate, pun la îndoială existența lui Dumnezeu și atribuie o putere infinită naturii. Biblia nu trebuie testată prin idei omenești cu privire la știință, ci știința trebuie supusă testului standardului infailibil al acesteia. – Signs of the Times, 13 martie 1884

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit