Știrile negative ne pot distorsiona gândirea

Ceea ce vedem, auzim și citim la știri ne influenţează sănătate psihică mai mult decât ne putem da seama. Cea mai vizibilă consecinţă a expunerii noastre constantă la pesismism senzaţionalizat este faptul că acesta a devenit o normă în raportarea noastră la realitate.

Știrile negative ne pot influenţa gândirea prin mecanisme multiple, unul dintre cele mai fascinante fiind interacţiunea informaţiei negative cu disonanţele noastre cognitive și tendinţa noastră naturală de a ne concentra atenţia pe ceea ce este negativ.

Medicul american Austin Perlmutter scria pentru Psychology Today că ltirile negative acţionează trei tipuri de disonanţe cognitive care ne menţin într-o stare de negativitate, dar care pot fi depășite cu puţin efort.

Prima disonanţă cognitivă este cea a concentrării pe negativ. Fie că e vorba de evenimente, informaţii sau chiar emoţii negative, tindem să le reţinem mai ușor și mai intens decât pe cele pozitive. Aceasta este și o explicaţie pentru care știrile subliniază în mod constant ce se întâmplă rău în lume. „nu doar că noi înșine căutăm ce este negativ, dar și instituţiile media caută în mod intenţionat să ne ofere mai multă informaţie negativă”, spune Perlmutter. „Este o doză dublă.”

Disonanţa disponibilităţii este un al doilea mecanism prin care informaţia negativă se înrădăcinează în mintea noastră. Această disonanţă descrie tendinţa noastră de a acorda o importanţă excesivă exemplelor care ne vin imediat în minte atunci când ne gândim la un subiect. Însă aceste exemple nu ne vin primele în minte fiindcă sunt, obligatoriu, cele mai importante, ci pentru că în ultima vreme am fost mai atenţi sau cel mai atenţi la un anumit tip de acţiuni. Cu alte cuvinte, dacă tocmai am văzut un reportaj despre un jaf la nivel local și cineva ne întreabă cu privire la problemele din orașul nostru, am putea aduce jafurile ca prim exemplu, chiar dacă, în general, acestea ar putea fi la un nivel scăzut.

Disonanţa de confirmare înseamnă că vom fi predispuși să căutăm acele informaţii care ne susţin negativitatea. Cei mai mulţi dintre noi căutăm în mod activ, reţinem și favorizăm acea informaţie care confirmă ceva ce știam deja. De exemplu, dacă am decis că jafurile sunt frecvente la noi în oraș, disonanţa de confirmare ne va face mult mai atenţi la informaţii care sprijinesc această perspectivă. Mintea noastră are capacitatea, și chiar înclinaţia, de a se concentra selectiv pe informaţia care sprijină teoria noastră anterioară. Ceea ce înseamnă, de exemplu, că dacă credem că lumea este un loc oribil, disonanţa de confirmare ne va face să căutăm în jur dovezi că lucrul acesta este adevărat și va face mai greu să acceptăm perspective care sugerează contrariul.

Perlmutter e totuși de părere că suntem capabili să rupem cercul vicios și un prim pas pe care îl sugerează în acest sens este acela de a ne limita consumul, chiar la sursă. „Una este să te informezi”, spune Perlmutter, „și alta să te expui singur negativismului senzaţionalizat timp de mai multe ore în fiecare zi”.

Mai practic, medicul recomandă ca, înainte și după ce ne-am uitat la știri să ne întrebăm cât din ce am văzut ne-a învăţat, cu adevărat, ceva nou. Dacă, după ce am urmărit știrile, am obţinut mai mult confirmări a ceea ce deja credeam, cel mai probabil nu a fost o experienţă utillă.

Întotdeauna este bine să plasăm informaţiile negative în contextul lor, mai spune medicul. Lucrul acesta ne va proteja de disonanţa disponibilităţii. Lucruri rele se întâmplă în fiecare zi, dar asta nu înseamnă că viaţa se înrăutăţește. În plus, dacă stochezi o informaţie nouă într-o manieră mai obiectivă, aceasta îţi va oferi o perspectivă mai echilibrată pe care o vei putea folosi în viitor ca punct de referinţă.

În cele din urmă, spune Perlmutter, „o cale de a diminua efectele disonanţei de confirmare este de a-ţi pune, periodic, sub semnul întrebării credinţele. Care sunt faptele pe care se construiesc opiniile tale? (…) Ca o intervenţie mai generală, a te întreba «Cum aș putea greși aici?» este o cale fantastică de a introduce strategia autointerogării între obiceiurile tale zilnice.”

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro