Strângeți-vă comori în cer

Devoțional zilnice

Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă și nici nu le fură. Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. (Matei 6:20-21)

Ce voi mânca?, Ce voi bea? și Cu ce mă voi îmbrăca? sunt întrebările care preocupă mințile oamenilor, în timp ce veșnicia nu intră în calculele lor. Sunt unii care nu Îl socotesc pe Domnul Isus Hristos ca singura nădejde a lumii. Aceia pentru care El a murit sunt absorbiți de procurarea de lucruri vremelnice, care, de fapt, nu le sunt necesare. În același timp, ei neglijează să-și pregătească acel caracter care să-i facă apți pentru a ajunge în locuințele pe care El le-a pregătit pentru ei cu un preț infinit. (…)

Când lucrurile vremelnice absorb mintea și solicită atenția, întreaga putere a ființei este angajată în slujirea eului, iar închinarea datorată lui Dumnezeu este considerată un lucru neînsemnat. Interesele religioase ajung subordonate celor lumești. Însă Domnul Isus, care a plătit răscumpărarea pentru sufletele familiei omenești, cere ca interesele vremelnice să fie subordonate celor cerești. El dorește ca ei să înceteze să-și strângă comori pe pământ, cheltuind bani pe lucruri luxoase și adunând în jurul lor lucruri de care nu au nevoie. (…)

Dacă alegem să ne strângem comori în cer, caracterele noastre vor fi modelate după caracterul Domnului Hristos. Lumea va vedea că speranțele și planurile noastre sunt legate de înaintarea cauzei adevărului și de salvarea sufletelor ce pier. (…)

Asigurându-ne o comoară în ceruri, noi ne așezăm pe noi înșine într-o legătură vie cu Dumnezeu, care deține toate comorile de pe pământ și care împlinește toate nevoile esențiale vieții. Orice suflet își poate asigura moștenirea cea veșnică… Vom da pe față cea mai înaltă înțelepciune dacă vom trăi astfel încât să ne asigurăm viața veșnică. Acest lucru poate fi făcut nu trăind în lume pentru noi înșine, ci trăind pentru Dumnezeu, făcându-ne comori într-o lume în care nu vor pieri niciodată. Folosindu-ne bunurile pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, bogățiile noastre nesigure vor fi plasate într-o bancă ce nu falimentează niciodată… Orice sacrificiu făcut pentru a fi o binecuvântare pentru alții, orice consacrare a resurselor noastre pentru slujirea lui Dumnezeu vor constitui o comoară în cer. – Review and Herald, 7 aprilie 1896

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit