Studiu: Bisericile catolice din SUA pierd enoriași mai mult decât oricare altă biserică

În ciuda dimensiunii și a influenţei sale, Biserica Catolică americană se confruntă cu un declin al numărului de membri de o anvergură nemaiîntâlnită la alte biserici studiate, potrivit unui raport al Centrului de Cercetare Pew.

Mai mare decât alte instituţii religioase din Statele Unite, însumând 17.000 de parohii și aproximativ 51 de milioane de enoriași, Biserica Catolică se confruntă cu câteva probleme presante, printre care și scăderea numărului de membri în ultimii ani.

Un nou studiu Pew arată că ponderea americanilor catolici a scăzut de la 24%, în 2007, la 21%, în 2014. Cea mai semnificativă cauză a acestui declin o constituie schimbarea confesiunii religioase: 13% dintre adulţii americani sunt foști catolici, afirmând că au îmbrăţișat în prezent protestantismul sau o altă religie ori că nu mai aparţin niciunei confesiuni religioase.

De fapt, un studiu din 2014 al Centrului Pew a arătat că 18% dintre americani sunt neafiliaţi religios, deși au crescut într-o anumită biserică, iar 4% și-au schimbat biserica și convingerile religioase. Studiul a mai arătat că, atât Biserica Catolică, cât și cea protestantă au pierdut mai mulţi membri decât au reușit să adauge prin convertiri. În timp ce există 1,7 foști protestanţi la fiecare american care s-a convertit la protestantism, raportul pierdere/câștig este mult mai dezechilibrat în cazul Bisericii Catolice: 6,5 foști catolici la fiecare convertit la catolicism, un raport unic în peisajul religios al Statelor Unite.

Creștinismul în ansamblul său pierde adepţi mai mult decât reușește să câștige: deși 85,6% dintre americani declară că au fost crescuţi în creștinism, peste o cincime nu se mai consideră creștini. La fiecare persoană convertită la creștinism există alte 4 care au renunţat la religia creștină.

Catolicii americani sunt în favoarea modificării învăţăturilor și politicilor bisericii-mamă. Șase catolici din 10 spun că preoţii ar trebui să primească permisiunea de a se căsători și sprijină ideea eligibilităţii femeilor pentru preoţie. Aproape jumătate (46%) cred că biserica ar trebui să recunoască mariajul cuplurilor de același sex, în timp ce 76% dintre catolici susţin că biserica trebuie să le permită enoriașilor folosirea metodelor contraceptive. De asemenea, există o majoritate largă ce susţine că ar trebui să fie împărtășiţi catolicii divorţaţi (62%) sau cei care trăiesc în concubinaj (61%).

Majoritatea catolicilor americani îl admiră pe papa Francisc, dar în rândul catolicilor aprobarea faţă de acţiunile pontifului au fluctuat de-a lungul mandatului său. Astfel, în 2014, 54% dintre catolicii din America au acordat note  „bune” sau  „excelente” modului în care Francisc a gestionat scandalurile de abuz sexual din sânul bisericii, dar în 2018 proporţia acestora a scăzut la 31%.

Conflictul dintre catolicism și cultura timpului este vechi de secole, spune răspicat Dennis  Doyle, teolog catolic și profesor de studii religioase la Universitatea din Dayton, adăugând că secularizarea face ca multe dintre manifestările religioase să pară extreme.

Unii critici, inclusiv din interiorul bisericii, au afirmat că scandalurile sexuale și mușamalizarea lor au avut un rol important în depărtarea lor de biserica-mamă.

În cadrul summitului despre pedofilie din februarie 2019, papa a promis acţiuni concrete de stopare a abuzului sexual comis de clerici, subliniind că victimele vor constitui o prioritate.

„Caracterul inuman al fenomenului mondial devine și mai grav, și mai scandalos în Biserică, pentru că este în contrast cu autoritatea ei morală și cu credibilitatea ei etică”, a declarat papa, amintind că abuzul sexual este prezent în orice cultură și societate.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro