Un nou studiu realizat de cercetătorii Yale oferă dovezi conform cărora persoanele intervievate pentru un loc de muncă sunt evaluate nu în funcţie de experienţa lor profesională, ci în funcţie de statutul lor social, la doar câteva secunde după ce încep să vorbească.

Studiul, care va fi publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, demonstrează că oamenii pot evalua cu exactitate poziţia socioeconomică a unui străin – definită prin veniturile, educaţia și statutul lor de ocupaţie – bazându-se pe scurte tipare de vorbire. Cercetarea arată că aceste percepţii rapide influenţează managerii de resurse umane în moduri care favorizează candidaţii de locuri de muncă din clase sociale superioare.

„Studiul nostru arată că, chiar și în cele mai scurte interacţiuni, tiparele de vorbire ale unei persoane influenţează modul în care oamenii o percep, inclusiv atunci când îi sunt evaluate competenţele și aptitudinile pentru un loc de muncă”, a declarat Michael Kraus, asistent universitar la catedra de Comportament Organizaţional din cadrul Școlii de Management Yale. „În timp ce majoritatea managerilor ar nega că acordă importanţă clasei sociale din care provine un candidat la un loc de muncă, în realitate, poziţia socioeconomică a unui candidat sau chiar a părinţilor acestuia este evaluată în primele secunde de discuţie, ceea ce limitează mobilitatea economică și perpetuează inegalitatea.”

Cercetătorii și-au bazat descoperirile pe cinci studii separate. Primele patru au examinat măsura în care oamenii percep clasa socială pe baza câtorva secunde de vorbire. Ei au descoperit că recitarea a șapte cuvinte aleatorii este suficientă pentru a permite oamenilor să claseze vorbitorul cu o precizie. Cercetătorii au arătat, de asemenea, că pronunţia unei persoane comunică statutul social mai precis decât conţinutul discursului său.

Al cincilea studiu a examinat modul în care aceste percepţii influenţează angajarea. Douăzeci de candidaţi provenind din medii socioeconomice diferite au fost recrutaţi să candideze pentru un post debutant de manager de laborator la Yale. Înainte de a participa la un interviu formal de muncă, candidaţii au înregistrat fiecare un discurs în care s-au descris pe scurt. Un eșantion de 274 de persoane cu experienţă în domeniul resurselor umane au ascultat înregistrările sau au citit transcrierile acestora. Ele au fost apoi invitate să evalueze calităţile profesionale ale candidaţilor, să propună un nivel salarial de început, bonusul de semnare a contractului și să evalueze clasa socială a candidaţilor bazându-se exclusiv pe scurta discuţie pre-interviu, fără a revizui răspunsurile sau CV-urile la interviu.

Persoanele care au ascultat înregistrările audio aveau mai multe șanse să evalueze cu exactitate starea socioeconomică decât cei care au citit doar transcrierile, au descoperit autorii studiului. Fără a avea informaţii despre calificările reale ale candidaţilor, managerii de resurse umane au apreciat candidaţii din clase sociale superioare ca fiind probabil mai competenţi și mai potriviţi pentru locul de muncă decât candidaţii din clase sociale inferioare. Mai mult, au atribuit candidaţilor din clase sociale superioare salarii mai profitabile și au semnat bonusuri mai mari decât pentru candidaţii cu un nivel social mai scăzut.

„Rareori vorbim în mod explicit despre clasa socială, și totuși, persoanele cu experienţă în domeniul resurselor umane deduc competenţa și adecvarea pentru o poziţie de muncă bazându-se pe estimări privind statutul socioeconomic pe care le fac în câteva secunde”, a spus Kraus. „Dacă dorim să ne îndreptăm către o societate mai echitabilă, atunci trebuie să ne confruntăm cu aceste procese psihologice înrădăcinate care ne determină impresiile timpurii despre ceilalţi. În ciuda a ceea ce pot sugera aceste tendinţe la angajare, talentul nu se găsește doar printre cei născuţi bogaţi în familii bine educate.”