Sunamita

Devoțional zilnice

Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit ca el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis … „Ştiu că omul acesta… este un om sfânt al lui Dumnezeu. Să facem o mică odaie sus cu ziduri… ca să stea acolo când va veni la noi.” (2 Împăraţi 4:8-10)

Oamenii lui Dumnezeu au aceleaşi nevoi de hrană şi adăpost ca toţi ceilalţi, iar viaţa le este adesea făcută fericită şi plăcută prin amabilitatea arătată lor de către cei pe care-i slujesc.

Adesea, bogăţia îl face pe posesor să fie egocentric şi să uite de nevoile şi dorinţele altora. Dar nu acesta a fost cazul cu această femeie nobilă din Sunem. Ea nu trăia numai pentru sine, ci se străduia să-i facă pe alţii fericiţi, îngrijind şi de nevoile altora. Purtând grijile şi răspunderile propriei gospodării, n-a îngăduit să uite de nevoile şi confortul lui Elisei şi, poate, al multor altora. Ospitalitatea amabilă aduce printre fiii oamenilor puţină pace şi prietenie cerească.

O inimă nobilă nu e mulţumită să primească o favoare fără să dea ceva în schimb. Sunamita fusese amabilă faţă de Elisei şi el avea să fie amabil faţă de ea. L-a primit ea pe profet în numele lui Dumnezeu sau avea o dorinţă tainică pentru a fi răsplătită cumva? Ce ar putea face el ca să răsplătească favorurile primite?

Răspunsul ei arată că era pe deplin mulţumită. Trăia în pace împreună cu poporul ei şi nu avea vreo problemă care să nu poată fi rezolvată de prieteni. A face ceva pentru o persoană care era fericită şi care dispunea de tot ce avea nevoie din bunurile acestei lumi nu era lucru uşor.

Şi totuşi era ceva! Ea nu avea un fiu. Lucrul acesta era privit ca o nenorocire şi ca o ruşine. Deşi îşi dorea un copil, ea a crezut că nu mai era nicio speranţă, pentru că soţul ei era bătrân.

„Dumnezeu n-a trecut cu vederea bunăvoinţa femeii. Ceea ce este cu neputinţă la oameni, nu este imposibil la Dumnezeu. Dacă ea dorea un fiu, Dumnezeu putea să facă posibil acest lucru pentru ea. Căminul ei nu avusese copii, iar acum Domnul i-a răsplătit ospitalitatea dăruindu-i un fiu.” (Comentariu biblic AZŞ)

„Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.»” (Matei 25:40)

„Se cade să nu căutăm doar folosul nostru, ci şi pe al altora.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Gabriel Piţurlea, pastor, Conferinţa Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit