Susținuți de har

Avem intenții bune când oferim teorii despre harul lui Dumnezeu. Spunem lucruri de genul: „Harul înseamnă aplicarea meritelor nelimitate ale lui Isus la viața nemeritată a păcătoșilor.”

Și apoi ne întrebăm de ce milioane de oameni nu „înțeleg.” Cineva ne-a amintit că „doctrina bună este doar o descriere a unei relații bune cu Dumnezeu.” Și tocmai despre acea relație – acea prietenie neobosită dintre Tatăl și fiecare dintre copiii Săi –  este cea despre care trebuie să continuăm să vorbim. Fie că suntem fiul risipitor sau cel de acasă, există doar „un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” (Efeseni 4: 6).

Când cuvintele furioase sunt înlocuite cu liniște binevoitoare, atunci auzim harul. Când planurile de răzbunare cedează locul împăcărilor incomode, vedem har. Când oamenii distruși și înverșunați devin zi după zi oameni vindecați și oameni care vindecă, trăim harul. Când groaza și sentimentul de vinovăție fac loc bucuriei și eliberării, simțim harul.

Totul se schimbă când sosește harul. Harul lui Dumnezeu este mai real, mai solid, mai substanțial decât frica, sau durerea, sau ura noastră. Nu este nimic teoretic aici.

Puneți toată greutatea pe a crede. Și rămâneți în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 14 mai 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Susținuți de har apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro