Sutașul – credință de efect

Devoțional zilnic

Când a auzit Isus aceste vorbe. S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis; „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.” Luca 7:9

Centurionul roman începuse să se acomodeze cu oamenii locului.

A constatat că nu sunt deloc înapoiaţi sau inculţi. El a început să le observe obiceiurile şi credinţa şi a găsit o mulţime de lucruri bune. În propria viaţă existau o mulţime de căutări şi aspiraţii, pe care şi le putea identifica cu cele ale populaţiei locale. La sărbători se amesteca printre oameni atât cât putea să-i permită buna-cuviinţă şi începuse să fie privit şi primit cu simpatie de evrei. Inima sutaşului a început să se încălzească de credinţa locului şi se interesa de nevoile publice ale iudeilor. Cum aceştia nu aveau o sinagogă, sutaşul a făcut demersurile necesare şi a contribuit chiar şi cu fonduri la ridicarea unui locaş de cult pentru prietenii săi localnici.

La reşedinţa sutaşului lucra un servitor iudeu faţă de care avea un mare respect. Intr-o zi acest om s-a îmbolnăvit, iar sutaşul a încercat să-l ajute cu ce putea. El auzise vorbindu-se despre Isus şi a început să creadă că faptele povestite de oameni erau adevărate. Sutaşul credea în Dumnezeu suficient pentru a-şi da seama că putea încerca o rezolvare a necazului slujitorului său. A trimis nişte iudei să intervină în acest caz, iar când Hristos era încă pe drum, i-a trimis pe alţii să-I solicite ajutorul de la distanţă, fără să mai fie nevoie să Se ostenească să vină până la el acasă.

O asemenea credinţă nu mai întâlnise Mântuitorul nici la cei mai credincioşi din neamul Său. De atunci, robul evreu a avut motive serioase să slujească din toată inima şi cu credinţă pe un asemenea stăpân.

Succesul la un pas de tine:

Rangul şi poziţia socială nu ar trebui să fie bariere pentru promovarea credinţei personale. Eşti capabil de performanţe în acest domeniu.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit