Sutașul – discernământ avansat

Devoțional zilnic

Sutaşul care sta în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis; „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Marcu 15:39

Cine a crezut ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? Numărul celor care reuşiseră să-L vadă pe Fiul lui Dumnezeu murind pe Golgota era mai mic decât numărul ucenicilor Săi. Şi totuşi printre ei se număra unul cu totul aparte: centurionul însărcinat cu execuţia. El era de serviciu în ziua aceea şi îndeplinea un ordin şi o hotărâre guvernamentală rămasă definitivă.

În timp ce îşi îndeplinea misiunea, sutaşul s-a abţinut de a participa la abuzurile şi violenţa suplimentară caracteristică unei asemenea ocazii. El s-a detaşat de toţi ceilalţi şi a avut revelaţia adevărului despre ceea ce se întâmpla sub ochii lui. El asistase la multe execuţii, dar aceasta avea ceva aparte. Felul în care a murit Condamnatul de la mijloc era unic, pentru că El era unic. Cuvintele Sale erau unice, pentru că inima Sa era unică. Gesturile Sale erau unice, pentru că viaţa Sa întreagă era unică. El era singurul de acelaşi fel cu Tatăl.

Puţin probabil ca centurionul să fi avut o educaţie religioasă sistematică sau să fi absolvit o şcoală teologică. Cariera militară nu presupunea aşa ceva. Dar inima sa nu era neapărat dependentă de cunoştinţele teoretice din domeniul religiei. El fructifica privilegiul de a fi direct şi nemijlocit în legătură cu Dumnezeu. Onorând interesul lui pentru lucrurile spirituale, Dumnezeu i-a deschis ochii să poată vedea personal măreţia caracterului Fiului Său. Deschizând inima credinţei, acest om de arme a făcut dovada că Dumnezeu nu ocoleşte nicio categorie socială, profesională sau naţională când este vorba de a primi cunoştinţa adevărului.

Succesul la un pas de tine:

Profesia sau poziţia socială nu este un impediment major în calea credinţei. Nici chiar o misiune ingrată nu poate împiedica o autentică experienţă religioasă.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit