Sutașul roman

Devoțional zilnice 13 noiembrie 2018

Sutaşul care stătea în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu.” (Marcu 15:39)

Era o noapte liniştită şi tăcută. Vântul adia uşor, iar soarele îşi trimitea către pământ ultimele raze palide înainte de a dispărea după coline. Sutaşul stătea singur în faţa casei sale şi privea îngândurat apusul de soare. Nu îşi putea explica de ce, însă noaptea aceea i se părea diferită de toate celelalte de până atunci.

A doua zi se prefigura a fi ca restul zilelor: trebuiau organizate patrulele şi trebuiau executaţi nişte tâlhari. Îşi făcea datoria ca de obicei, însă sutaşul roman era neliniştit. Ceva nu era în regulă cu un deţinut. A executat deja mulţi deţinuţi, dar acest om era diferit. Nu se împotrivea, nu înjura, nu blestema; chiar i se părea că are o demnitate nemaiîntâlnită până atunci. Şi privirea lui… ah, aceea privire blândă şi tristă parcă vedea tainele cele mai ascunse ale sufletului său.

„Când întunericul s-a ridicat de deasupra crucii, iar strigătul Mântuitorului muribund fusese rostit, de îndată s-a auzit o voce spunând: «Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!» (Matei 27:54). Aceste cuvinte n-au fost rostite în şoaptă. Toţi ochii s-au îndreptat să vadă de unde vin. Cine vorbise? Era sutaşul, ostaşul roman. Răbdarea divină a Mântuitorului şi moartea Sa subită, cu strigătul biruinţei pe buzele Lui, îl impresionaseră pe acest păgân. În trupul acela sfărâmat, zdrobit, atârnând pe cruce, sutaşul a recunoscut chipul Fiului lui Dumnezeu.” (Hristos, Lumina lumii, p. 521)

Nu contează cine eşti, de unde ai pornit, ce cale ai urmat sau unde ai poposit în călătoria aceasta numită viaţă. La un moment dat, pe un deal singuratic, vei observa o cruce veche. Chiar dacă eşti obosit sau frânt, porneşte spre Golgota. Cu fiecare pas, te vei apropia tot mai mult de pacea sufletească mult dorită. Iar când vei ajunge, poate chiar azi, sub cruce şi vei privi la Cel ce atârnă pe ea, prin perdeaua de lacrimi din ochii tăi Îl vei vedea pe El, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. Viaţa ta se va schimba şi vei regăsi pacea sufletului tău de mult pierdută.

Ilyés Róbert János, pastor, Conferinţa Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro