Tabita – excelența grijii sociale

Devoțional zilnic

În lope, era o ucenică numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorea. Ea facea o mulţime de Fapte bune şi milostenii. Fapte 9:36

Dorea, sau Tabita, era o femeie cu mare har în domeniul social.

Ea era o exemplificare strălucită a darului ajutorării altora. Ea îşi înţelegea foarte bine locul în sistem şi excela în domeniul intervenţiei sociale.

În lucrarea ei pentru alţii, Tabita nu era dependentă de mijloacele personale de ajutorare, cât mai degrabă îşi oferea serviciile pentru folosul altora. Atunci când au vrut să-l impresioneze pe Petru cu eficienţa lucrării ei, cei ajutaţi de ea i-au prezentat mai degrabă hainele confecţionate de Tabita, decât ajutoarele materiale oferite din prisosul averilor ei. Acest detaliu ne conduce repede la ideea că Tabita nu era dependentă de sponsorii ei şi cu atât mai puţin de propriile bunuri şi mijloace.

Raportul doctorului Luca este explicit şi sugestiv atunci când ne spune că Tabita „făcea” o mulţime de Fapte bune şi milostenii, şi nu doar că distribuia ajutoare umanitare. Tabita punea dragoste frăţească şi iubire de oameni în tot ceea ce făcea, şi acest lucru le dădea valoare faptelor. Lucrul era rostul vieţii sale şi era implicată şi dăruită cu totul acestui scop nobil.

Tabita era dependentă de Dumnezeu, iar El onora această dependenţă prin a-i oferi o măsură suplimentară de viaţă, pe care ea avea să o dăruiască din nou slujirii aproapelui. Sensul vieţii ei era acela de a asigura un tranzit normal dinspre Dumnezeu înspre semeni şi lume.

Acesta este sensul normal al existenţei creştinismului şi a creştinilor înşişi. Ei cer şi primesc, pentru a oferi celor din jur.

Succesul la un pas de tine:

Acţiunea de binefacere creştină are în sine sensuri de înălţare sufletească ce pot fi trăite numai în contextul marii conexiuni dintre Dumnezeu şi lume. Merită să trăieşti acest adevăr!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit