Tabita

Devoțional zilnice 26 noiembrie 2018

În Iope, era o ucenică numită Tabita, nume care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii. (Faptele 9:36)

Iope, sau Iafo, este o așezare în Palestina, pe țărmul Mediteranei, la circa 80 km nord de Gaza. Aici „trăia o femeie numită Dorca, ale cărei fapte bune o făcuseră să fie foarte mult iubită. Ea era o demnă ucenică a lui Isus şi viaţa ei fusese plină cu fapte de bunătate. Ea ştia cine avea nevoie de haine călduroase şi cine ducea lipsă de simpatie şi cu dragă inimă slujea celor săraci şi întristaţi. Degetele ei iscusite erau mult mai active decât limba ei”. (Faptele apostolilor, p. 132)

Dar vrăjmașul a lovit-o năprasnic pe această credincioasă deosebită!… Tabita a murit!

În fața acestei nenorociri, ucenicii din Iope au chemat pe Petru, care, prin puterea Celui care a biruit moartea, s-a rugat pentru Tabita și ea a fost readusă la viață!

„Dorca fusese de mare ajutor bisericii, şi Dumnezeu a socotit potrivit a o aduce înapoi din ţara vrăjmaşului, pentru ca priceperea şi puterea ei să poată fi mai departe o binecuvântare pentru alţii şi, de asemenea, pentru ca, prin această manifestare a puterii sale, lucrarea lui Hristos să fie întărită.” (Idem, p. 133)

„Această măreaţă lucrare de a scula morţii la viaţă a fost mijlocul de convertire la credinţa lui Isus a multora în Iope.” (Istoria mântuirii, p. 282)

„Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.” (Faptele 9:42)

A murit Tabita din/în bisericile noastre? În unele, poate multe, da; dar sigur nu în toate! Ce este de făcut? Să-l chemăm pe Petru, ca să o învieze! Cine poate fi Petru azi? Orice slujitor al Domnului, orice creștin dedicat misiunii prin slujire voioasă, cu iubire și sacrificiu, cu dragoste de nevoiași, ca Tabita.

Pentru că lucrarea de binefacere și lucrarea misionară medicală sunt cele două brațe ale Evangheliei, care deschid calea către inimile oamenilor pentru a primi mântuirea Domnului Isus.

„După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în Cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere.” (2 Corinteni 8:7)

Titu Ghejan, pastor, Conferinţa Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro