Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Tai” (Luca 23:42)
Până la finalul lucrării Sale, Hristos iartă păcatul. În plină beznă, pe când Steaua din Betleem era pe cale să se afunde în uitare, iată că în mijlocul întunericului moral luminează cu o deosebită strălucire credinţa unui păcătos muribund când se prinde de Mântuitorul muribund.
O astfel de credinţă poate fi reprezentată de lucrătorii din ceasul al unsprezecelea care au primit aceeaşi plată ca şi aceia care au lucrat multe ore. Tâlharul a cerut cu credinţă, cu pocăinţă, cu regret. El a cerut cu ardoare, ca şi cum îşi dădea pe deplin seama că Isus îl putea mântui, dacă dorea. Şi speranţa din vocea sa s-a amestecat cu chinul când şi-a dat seama că, dacă El nu-l mântuia, atunci avea să fie pierdut, pierdut pentru veşnicie. El a îndreptat sufletul şi trupul său deznădăjduit şi muribund spre Hristos. (Manuscript 52, 1897)
Îl auzise pe Pilat declarând: „Nu găsesc nicio vină în El” (Ioan 19:4). El reţinuse comportarea Lui dumnezeiască şi iertarea plină de milă acordată chinuitorilor Săi. (…) Printre trecători a auzit pe mulţi luându-l apărarea Domnului Hristos. l-a auzit repetând cuvintele Sale şi povestind lucrările Sale. A pus din nou stăpânire pe el convingerea că Acesta este Hristosul. (…) Când a fost condamnat pentru crimele sale, tâlharul ajunsese într-o stare de deznădejde şi disperare, dar, lucru ciudat, acum au început să-i apară gânduri duioase. El şi-a amintit de tot ce a auzit despre Domnul Hristos. (…) El a auzit cuvintele acelora care credeau în Isus şi-L urmau plângând. (…) Duhul Sfânt îi lumina mintea şi, puţin câte puţin, lanţul dovezilor se lega. În Domnul Isus, zdrobit, batjocorit şi atârnând pe cruce, el L-a văzut pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Speranţa era amestecată cu durerea în glasul său, când sufletul neajutorat şi muribund s-a sprijinit pe un Mântuitor care era pe moarte. (…) Răspunsul a venit imediat. Tonul era plăcut şi melodios, cuvintele, pline de iubire, de compasiune şi putere: „Adevărat îţi spun astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43). (…) Pacea desăvârşită, care vine în urma acceptării lui Dumnezeu, a pus stăpânire pe tâlharul pocăit. (Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 749-751)