Devoțional zilnic

Tânărul Absalom este în pace?

Împăratul a zis lui Cuşi: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuşi a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă rău!” Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” (2 Samuel 18:32-33)

Ascultă ediția audio aici.

Rar se face referire la David ca tată. Ce dragoste profundă față de Absalom și câtă preocupare a arătat pentru siguranța acestui fiu rebel, care a provocat un război civil! Unul dintre cele mai dramatice episoade ale istoriei lui David a fost momentul când Absalom a ridicat armele împotriva tatălui său. Cel mai valoros războinic al lui Israel a trebuit să fugă plângând, atacat de un fiu răzvrătit! Înainte de luptă, David le-a poruncit generalilor săi: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!” (2 Samuel 18:5). Însă lucrurile nu s-au petrecut astfel. Absalom a murit în luptă de mâna lui Ioab, generalul armatei lui David. Întotdeauna va exista un Ioab rece, calculat, judecător neînduplecat și fără milă, care nu va ține cont de durerea pe care ne-o produc problemele copiilor noștri. Când solii au venit să îi dea împăratului vestea cea rea, pentru rege singurul lucru care conta era viața fiului său. Și când a aflat că e mort, a fost de neconsolat până acolo încât „în ziua aceea, biruinţa s-a prefăcut în jale pentru tot poporul” (2 Samuel 19:2).

Trăiesc copiii noștri în pace? Au pace tinerii noștri? Adevărul este că tineretul adventist este partea din poporul lui Dumnezeu cea mai vulnerabilă la atacurile Satanei. În Plângerile lui Ieremia, pierderea tinerilor poporului este un semn de durere și ruină: „Vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie. […] Fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie” (Plângeri 1:18; 2:21). Însă există speranță, căci Îngerul Domnului, pe când vorbea cu Zaharia, spune unui alt înger: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia” (Zaharia 2:4). Prin aceste cuvinte, tineretul este implicat în restaurarea mesianică a Ierusalimului. Știm că Isus ne iubește copiii. Și cea mai încurajatoare promisiune pe care o primim, ca părinți care, la fel ca David, am plâns pentru copiii noștri, este cea oferită în Isaia, în mesajele mesianico-escatologice ale cărții lui: „Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi mare va fi propăşirea fiilor tăi” (Isaia 54:13).

Să ne rugăm astăzi Domnului pentru tinerii din biserica noastră.