Tânărul Absalom este în pace?

Devoțional zilnic 19 aprilie 2020

Împăratul a zis lui Cuşi: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuşi a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă rău!” Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” (2 Samuel 18:32-33)

Ascultă ediția audio aici.

Rar se face referire la David ca tată. Ce dragoste profundă față de Absalom și câtă preocupare a arătat pentru siguranța acestui fiu rebel, care a provocat un război civil! Unul dintre cele mai dramatice episoade ale istoriei lui David a fost momentul când Absalom a ridicat armele împotriva tatălui său. Cel mai valoros războinic al lui Israel a trebuit să fugă plângând, atacat de un fiu răzvrătit! Înainte de luptă, David le-a poruncit generalilor săi: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!” (2 Samuel 18:5). Însă lucrurile nu s-au petrecut astfel. Absalom a murit în luptă de mâna lui Ioab, generalul armatei lui David. Întotdeauna va exista un Ioab rece, calculat, judecător neînduplecat și fără milă, care nu va ține cont de durerea pe care ne-o produc problemele copiilor noștri. Când solii au venit să îi dea împăratului vestea cea rea, pentru rege singurul lucru care conta era viața fiului său. Și când a aflat că e mort, a fost de neconsolat până acolo încât „în ziua aceea, biruinţa s-a prefăcut în jale pentru tot poporul” (2 Samuel 19:2).

Trăiesc copiii noștri în pace? Au pace tinerii noștri? Adevărul este că tineretul adventist este partea din poporul lui Dumnezeu cea mai vulnerabilă la atacurile Satanei. În Plângerile lui Ieremia, pierderea tinerilor poporului este un semn de durere și ruină: „Vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie. […] Fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie” (Plângeri 1:18; 2:21). Însă există speranță, căci Îngerul Domnului, pe când vorbea cu Zaharia, spune unui alt înger: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia” (Zaharia 2:4). Prin aceste cuvinte, tineretul este implicat în restaurarea mesianică a Ierusalimului. Știm că Isus ne iubește copiii. Și cea mai încurajatoare promisiune pe care o primim, ca părinți care, la fel ca David, am plâns pentru copiii noștri, este cea oferită în Isaia, în mesajele mesianico-escatologice ale cărții lui: „Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi mare va fi propăşirea fiilor tăi” (Isaia 54:13).

Să ne rugăm astăzi Domnului pentru tinerii din biserica noastră.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro