„Dacă vrei să fii desăvârşit” i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” Matei 19:21
Cererea Mântuitorului adresată tânărului bogat ni se pare exagerată. Lui i s-a părut imposibilă. Prin urmare, a abandonat căutările pentru ceva mai bun. Acest om avea o viaţă spirituală remarcabilă, dar nu reuşea să depăşească bariera datoriilor religioase şi să obţină marea bucurie pe care inima sa o dorea.
Învăţătorul a ştiut exact care este adevărata cauză şi care este lucrul lipsă din sistemul vieţii spirituale a acestui om. Hristos ştia şi dificultăţile majore pe care acesta le întâmpina în aflarea secretului fericirii sufleteşti. Discuţia destul de amplă premergătoare provocării finale avea meritul de a-l face pe om conştient că Dumnezeu apreciază luptele şi străduinţele sale prezente, dar că soluţia se află într-o abordare nouă şi radicală a acestei căutări.
Punctul central al reuşitei sau nereuşitei tânărului bogat se afla în domeniul relaţiilor sale cu propriile posesiuni. Dacă această relaţie putea fi schimbată, atunci marea bucurie căutată şi dorită i-ar fi putut aparţine. Amploarea schimbării era mult mai mare de cum putea admite acest om. Atâta vreme cât el continua să caute bucuria cea mare în consumul materialismului său practic, ceea ce căuta nu avea să fie descoperit niciodată, pentru că direcţia era greşită. Bucuria pe care el o vedea pe faţa copiilor binecuvântaţi de Isus nu venea pe drumul pe care se afla el. Nu lucrurile materiale produceau acea bucurie. Lipsa acestor bunuri nu-i împiedica însă pe copii să se bucure. Aceasta era marea lecţie de care tânărul bogat avea nevoie. El nu era dispus să-şi schimbe drumul şi nu a ajuns niciodată la ţintă, pentru că ea nu se afla pe drumul lui.
Succesul la un pas de tine:
O nouă abordare a lucrurilor este provocatoare, dar merită.