Şi Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. (Luca 2:52)
Înainte de a veni pe acest pământ, Domnul Isus fusese Rege în ceruri. Fusese la fel de mare ca Dumnezeu, dar i-a iubit atât de mult pe sărmanii oameni de pe acest pământ că a fost gata să-Şi lase deoparte coroana regească, veșmântul regal și a venit pe acest pământ ca unul dintre noi. El ar fi putut să vină în această lume într-o frumusețe care să fie cu totul deosebită de cea a oamenilor… El ar fi putut veni într-un fel care să-i încânte pe cei care Îl priveau; însă nu acesta a fost planul lui Dumnezeu privind venirea Sa printre noi. El trebuia să fie ca cei care aparțineau familiei omenești și neamului iudaic. Înfățișarea Sa trebuia să fie ca a celorlalte ființe omenești, El nu trebuia să aibă o frumusețe ieșită din comun, ceea ce ar fi făcut ca oamenii să arate spre El ca fiind diferit de ceilalți… El a venit în locul nostru, să Se pună garant pentru noi, să plătească datoria pe care păcătoșii trebuiau s-o plătească. El trebuia să trăiască o viață curată pe pământ și să dovedească înșelăciunea lui Satana, care îi mințise pe oameni atunci când pretinsese că familia omenească îi aparținea acum lui pentru totdeauna și că Dumnezeu nu o putea smulge din mâna lui.
Oamenii L-au privit pe Hristos mai întâi ca prunc, ca un copil. Părinții Lui erau foarte săraci, și El nu avea mai mult pe pământul acesta decât cei mai săraci oameni. El a trecut prin toate încercările prin care trec cei săraci și umili din pruncie până în copilărie, din tinerețe până la maturitate. (…)
În tinerețe a lucrat împreună cu tatăl Său ca dulgher, arătând în felul acesta că nu există nimic rușinos în muncă. Deși era Regele cerurilor, El practica totuși o meserie umilă, mustrând în felul acesta orice lene manifestată de oameni… Cei care sunt leneși nu urmează exemplul pe care ni L-a dat Domnul Hristos, căci încă din copilărie El a fost un model de ascultare și hărnicie. El era ca o rază plăcută de soare în cercul familiei Sale. Își făcea partea cu credincioșie și bucurie, îndeplinindu-Şi datoriile umile de zi cu zi. Domnul Hristos a devenit una cu noi ca să ne poată face bine. Mântuitorul lumii nu a trăit o viață de tihnă și de plăceri egoiste. El nu a ales să fie fiul unui om bogat sau să fie într-o poziție în care oamenii să-L laude sau să-L lingușească. El a trecut prin greutățile acelora care trudesc pentru a putea supraviețui și astfel a putut fi o mângâiere pentru cei care aveau o meserie umilă. Viața sa de trudă este relatată pentru ca noi să putem găsi mângâiere. – Youth’s Instructor, 21 noiembrie 1895