Moise a zis: „Arată-mi slava Ta.” (Exodul 33:18)
Este privilegiul nostru acela de a ajunge sus şi tot mai sus, la o descoperire tot mai clară a caracterului lui Dumnezeu. Când Moise s-a rugat: „Arată-mi slava Ta”, Domnul nu l-a mustrat, ci i-a împlinit rugămintea.
Păcatul este acela care ne întunecă mintea şi ne toceşte simţurile. Îndată ce păcatul este înlăturat din inima noastră, lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu, care străluceşte pe faţa Domnului Isus Hristos, luminând Cuvântul Său, şi care se reflectă de pe faţa naturii, va rosti mai mult şi deplin că El este „plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie” (Exodul 34:6).
În lumina Lui vom vedea lumina, până când mintea, inima şi sufletul sunt preschimbate după chipul sfinţeniei Sale.
Pentru aceia care îşi însuşesc astfel asigurările divine ale Cuvântului lui Dumnezeu există posibilităţi minunate. În faţa lor se întind câmpuri nemărginite de adevăr, izvoare nesecate de putere. Lucruri pline de slavă urmează să fie descoperite. Privilegii şi datorii despre care ei nici nu bănuiesc că ar fi în Biblie li se vor descoperi. Toţi aceia care umblă pe cărarea ascultării umile, care împlinesc scopul Său, vor cunoaşte tot mai deplin planurile lui Dumnezeu. (…)
Preţioasa credinţă inspirată de Dumnezeu conferă tărie şi nobleţe de caracter. Dacă se insistă asupra bunătăţii Sale, asupra harului şi iubirii Sale, înţelegerea adevărului va fi atunci mai clară şi tot mai clară; mai înaltă şi mai sfântă va fi atunci dorinţa după curăţia inimii şi claritatea gândului. Sufletul, regăsindu-se în atmosfera curată a gândirii sfinte, este transformat prin legătura cu Dumnezeu, prin studierea Cuvântului Său. Adevărul este atât de vast, atât de cuprinzător, atât de profund, atât de amplu, încât eul este pierdut din vedere. Inima este înmuiată şi supusă, ajungând la umilinţă, bunătate şi iubire. Şi, datorită ascultării sfinte, puterile fizice sunt dezvoltate. (Divina vindecare, p. 464-466)