Te rog, oprește ploaia!

Devoțional femei 18 iulie 2017

Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! – Matei 7:11

Cu ceva ani în urmă, Oklahoma a avut parte de o primăvară și o vară extrem de ploioase. Zile la rând ploua, chiar dacă doar puțin. Noi, cei din Oklahoma, nu suntem obișnuiți cu așa o ploaie și începeam să ne întrebăm ce se întâmplă.

În fiecare an, familia noastră merge într-o tabără cu cortul, la mijlocul lunii iulie. Este un eveniment mult așteptat în familia Sagel. Într-o vară obișnuită, în mijlocul lunii iulie sunt șanse să avem parte de cele mai înalte temperaturi, așa că, de obicei, leșinăm de cald în tabără. Mai sunt uneori furtuni de vară și a devenit aproape o tradiție să avem parte cel puțin de o ploaie torențială, dar rareori avem parte de perioade lungi de ploaie.

În orice caz, anul acesta, pe măsură ce se apropia perioada excursiei, ploaia nu părea să se domolească. Cei care merg regulat cu cortul știu din experiență cât de interesantă poate deveni viața într-un cort atunci când plouă mult, așa că speram și ne rugăm ca vremea să se îmbunătățească. Însă nu păreau să existe șanse în acest sens.

În sfârșit, a venit săptămâna în care trebuia să plecăm. Încă ploua, l-am scris celui care organiza tabăra și l-am întrebat cum arată vremea acolo. Și acolo ploua.

Ne-am făcut bagajele ca de obicei, dar situația nu părea favorabilă deloc. Luni. Marți. Miercuri. Joi. Ploaie… ploaie… ploaie. Vineri dimineața. Ploaie. Ne propuseserăm să plecăm vineri după-amiază. Brusc, când am pornit la drum înspre tabără, s-a oprit ploaia. Era senin când am intrat în pădurea Wewoka. A rămas senin și însorit cât timp s-au desfășurat întâlnirile.

Ne-am simțit foarte bine cu toții, dar la scurt timp după ce ne-am întors acasă a început să plouă din nou. Ziua următoare i-am scris un e-mail directorului taberei și l-am întrebat cum a fost acolo după ce plecaserăm noi. Mi-a spus că au strâns corturile și le-au pus la adăpost, după care a reînceput ploaia.

Momentele alese de Dumnezeu sunt întotdeauna perfecte, iar El dorește ce este cel mai bine pentru copiii Săi. Poate că oprirea ploii pentru tabăra noastră a fost un lucru minor, dar a însemnat mult pentru cei care au participat și i-a adus încurajare acestui copil al lui Dumnezeu, care sunt eu, a cărui credință e uneori încercată!

Robin Sagel

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro