Te trezești odată cu păsările

Devoțional zilnic 9 aprilie 2019

Să salte de bucurie credincioşii Lui, îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor! – Psalmii 149:5

Eşti o ciocârlie sau o bufniţă? Ciocârliile ciripesc frenetic, cântă şi zburdă de la primele ore ale dimineţii, dar pe la sfârşitul zilei nu prea le mai auzi cântecul. De obicei, bufniţele nu sunt foarte matinale! Totuşi, odată cu lăsarea serii şi apariţia nopţii, bufniţele îşi iau zborul cu aripile larg întinse, gata să cucerească cerul!

Probabil că eşti de acord cu mine că momentul cel mai potrivit al zilei în care să vorbeşti cu Dumnezeu este atunci când eşti odihnit şi alert, fie că este dimineaţa, la amiază sau seara. Eu mă asemăn mai mult cu o ciocârlie, dar cu siguranţă că nu am de gând să îmi încep „trilul” la ora patru dimineaţa!

În urmă cu câţiva ani, m-am trezit într-o noapte şi m-am uitat la ceasul de pe noptieră. Era ora 4:05 dimineaţa, dar mă simţeam odihnită şi cu totul trează. Atunci m-am gândit: Ei bine, acum ce să fac? Este prea devreme să mă ridic din pat şi să îmi încep ziua. Cred că voi vorbi cu Dumnezeu o vreme.

După aceea am început să mă trezesc – înviorată – cam pe la aceeaşi oră în fiecare dimineaţă, aşa că am profitat de ora matinală pentru a petrece timp cu Dumnezeu. Au trecut zece ani şi încă mă trezesc în fiecare dimineaţă, între ora 4 şi 4:30, şi petrec un timp special în rugăciune.

Într-o dimineaţă am hotărât să includ şi un scurt cântec de laudă în timpul meu de rugăciune, dar nu a ieşit foarte bine. Am încercat să fredonez imnul meu preferat cât de încet am putut, ca să nu îl trezesc pe soţul meu.

O decizie nu foarte bună!

Fredonatul meu s-a auzit mai mult ca un scârţâit, iar asta l-a trezit pe soţul meu, care a întrebat alarmat: „Care este problema?” Inutil să mai spun că după aceea am hotărât să cânt doar în gând.

1 Corinteni 14:15 spune: „Voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.” Mi-am dat seama că, atunci când cânt în linişte în gând, îmi este mai uşor să ascult şi să înţeleg cuvintele chiar şi de la cele mai simple melodii, ca de exemplu „Isus mă iubeşte”.

Eu cred că Domnul a început să mă trezească devreme în urmă cu mulţi ani deoarece a ştiut că acela era momentul cel mai potrivit pentru a comunica cu mine.

Sunt foarte fericită că am început să vorbesc cu El la primele ore ale dimineţii — şi să „cânt” la fel ca păsările” — în loc de să mă întorc pe partea cealaltă şi să dorm în continuare.


Terry Wilson Robinson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro