Temperamentul este supus, 15 februarie

Cine dintre voi este înțelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! Iacov  3:13

Blândețea în școala lui Hristos este una din roadele de seamă ale Duhului Sfânt. Este un har divin prin care Duhul Sfânt lucrează spre sfințire și care face pe cel care o posedă să fie destoinic a-și ține în stăpânire totdeauna un temperament iute și furtunos. Când harul blândeții e prețuit de către aceia care sunt din fire supărăcioși și irascibili, ei vor depune cele mai serioase eforturi ca să-și supună acest temperament nefericit. Zi de zi ei vor câștiga autocontrol până ce acea trăsătură de caracter neatrăgătoare și ne asemenea Domnului Hristos este biruită. Ei devin apoi asemenea cu Modelul Divin și pot asculta de sfatul inspirat: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie” Iacov 1,19.

Când un om pretinde a fi sfințit și totuși în cuvinte și fapte poate fi reprezentat printr-un un izvor din care curge apă amară, atunci putem spune cu siguranță: acest om este amăgit. El trebuie să învețe chiar alfabetul a ceea ce înseamnă viața de creștin. Aceia care mărturisesc a fi servi ai lui Hristos au nutrit atât de mult demonul asprimii încât par a iubi elementele nesfințite și au plăcere să rostească cuvinte care nemulțumesc și irită. Acești oameni trebuie convertiți înainte ca Mântuitorul să-i recunoască de copii ai Săi.

Blândețea este podoaba lăuntrică pe care Dumnezeu o prețuiește nespus de mult. Apostolul vorbește despre aceasta, ca fiind mai minunată și mai valoroasă decât aurul, perlele sau pietrele scumpe. În timp ce podoabele din afară înfrumusețează doar trupul muritor, podoaba blândeții împodobește sufletul și pune pe omul limitat în legătură cu Dumnezeul infinit. Aceasta este podoaba pe care Și-a ales-o Dumnezeu însuși. Acela care a împodobit cerurile cu aștri luminoși, a promis prin același Duh că „va împodobi pe cel blând cu mântuire” Psalmii 149, 4. Îngerii cerului vor scrie ca fiind cel mai bine împodobiți, aceia care îmbracă pe Domnul Isus Hristos și umblă cu El în blândețe și umilință. – The Review și Herald, 18 ianuarie 1881.

Devoționalul face parte din cartea  ”Ye Shall Receive Power ”  de Ellen G. White.   

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

Articolul Temperamentul este supus, 15 februarie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro