Templul lui Dumnezeu trebuie să fie sub o continuă îngrijire

Devoțional zilnice 4 noiembrie 2018

Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.” (2 Corinteni 6:16)

Noi trebuie să ascultăm de legile împărăţiei Sale, făcând din noi înşine tot ceea ce este posibil să fim. Noi trebuie să cultivăm perseverent cele mai înalte puteri ale fiinţei noastre, aducându-ne aminte că suntem proprietatea lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. Nouă ni se cere să creştem, să ne dezvoltăm zilnic. Chiar în această lume a păcatului şi a durerii, noi putem, prin eforturi serioase şi perseverente, să ne ridicăm la cea mai înaltă eficienţă spirituală. (…) Noi trebuie să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Şi putem fi, căci Enoh a fost plăcut lui Dumnezeu, deşi a trăit într-un veac degenerat. Şi sunt şi în zilele noastre enohi.

Casa trupului omenesc, zidirea lui Dumnezeu, templul Său, cere o veghere atentă, vigilentă. Împreună cu David, putem exclama: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” Opera lui Dumnezeu trebuie să fie păstrată, pentru ca universului ceresc şi rasei decăzute să li se arate că oamenii sunt temple ale viului Dumnezeu.

Desăvârşirea caracterului pe care o cere Dumnezeu este pregătirea întregii fiinţe, ca un templu, pentru locuirea Duhului Sfânt. Domnul cere slujirea întregului mecanism uman. El doreşte ca oamenii să atingă maximumul potenţialului lor. Nu este suficient ca doar anumite părţi ale mecanismului să fie folosite. Toate părţile trebuie puse în acţiune sau, dacă nu, slujirea este incompletă. (…)

Viaţa fizică trebuie educată, cultivată şi dezvoltată cu multă grijă, pentru ca, prin oameni, natura divină să fie dezvăluită în toată plinătatea ei. Dumnezeu aşteaptă ca oamenii să folosească intelectul pe care El li l-a dat. Ei trebuie să îi acorde conştiinţei locul suprem ce i-a fost atribuit. Puterile mintale şi fizice, împreună cu sentimentele, trebuie să fie astfel cultivate încât să poată atinge cea mai înaltă eficienţă. (Manuscript 130,1899)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro