Templul lui Dumnezeu

Devoțional zilnic

Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi. (1 Corinteni 3:17)

Urmărește ediția video aici.

Biserica de pe pământ este Templul lui Dumnezeu și trebuie să aibă proporții divine în fața lumii. Această clădire trebuie să fie lumina lumii. Trebuie să fie alcătuită din pietre vii, puse una lângă cealaltă, fiecare piatră potrivindu-se cu cealaltă, alcătuind o clădire solidă. Aceste pietre nu au toate aceeași formă și dimensiune. Unele sunt mari, altele sunt mici, însă fiecare dintre ele are locul său pe care să îl umple. În clădire, în ansamblul ei, nu trebuie să existe nicio piatră diformă. Fiecare trebuie să fie perfectă. Şi fiecare piatră este o piatră vie, o piatră care emite lumină. Valoarea pietrelor este determinată de lumina pe care o reflectă către lume.

Acum este timpul ca pietrele să fie luate din cariera lumii și să fie aduse în atelierul lui Dumnezeu, unde să fie cioplite, îndreptate și șlefuite ca să poată străluci. Acesta este planul lui Dumnezeu și El dorește ca toți cei ce susțin a crede adevărul să își găsească locul rânduit pentru ei în marea și măreața lucrare pentru acest timp.

Este planul lui Dumnezeu ca biserica Sa să înainteze continuu în curăție și cunoștință, din lumină în lumină, din slavă în slavă… Biserica Sa este reședința vieții sfinte, umplută cu daruri diverse și înzestrată cu Duhul Sfânt. Cerul a desemnat anumite îndatoriri pentru biserica de pe pământ, iar membrii trebuie să-și găsească fericirea în fericirea acelora pe care îi ajută și îi binecuvântează.

De-a lungul secolelor de întuneric spiritual, prin vremuri de luptă și persecuție, biserica lui Hristos a fost ca o cetate așezată pe un munte. Din veac în veac, generație după generație, până în prezent, învățăturile curate ale Bibliei au fost transmise de către aceasta. Biserica lui Hristos, așa slabă și cu defecte cum poate părea, constituie singurul obiect de pe pământ asupra căruia El Își îndreaptă într-un mod special iubirea și considerația. Biserica este locul unde este revărsat harul Său. Acolo El Își găsește plăcerea de a experimenta îndurarea în inimile oamenilor.

Biserica este fortăreața lui Dumnezeu, cetatea de scăpare pe care El o are într-o lume răzvrătită. Orice trădare față de această încredințare sacră reprezintă trădare față de Acela care a răscumpărat-o cu sângele prețios al singurului Său Fiu. În trecut, biserica de pe pământ a fost alcătuită din suflete credincioase, și Dumnezeu a intrat într-o relație de legământ cu ele, unind astfel biserica de pe pământ cu biserica din ceruri. El a trimis pe îngerii Săi sfinți ca să slujească bisericii Sale, și porțile Locuinței morții nu o pot birui. – Review and Herald, 4 decembrie 1900

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit