Pavel a fost chemat, şi Terţul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale ” Fapte 24:2
Terţul pare să fi fost un avocat foarte bun, din moment ce consiliul naţional l-a angajat să prezinte cazul lui Pavel înaintea lui Felix. Omul cunoştea foarte bine nu numai formele limbajului juridic şi subtilităţile culturale ale vremii, dar şi vanitatea şi dorinţa guvernatorului de a auzi laude din partea supuşilor imperiului.
Vorbirea lui Terţul încearcă să meargă exact pe linia de profit maxim, în condiţiile de sărăcie a argumentelor juridice valabile. Practic, iudeii nu aveau nicio dovadă concretă şi palpabilă a vinovăţiei lui Pavel, în afară de mânia lor fără margini împotriva sa. Direcţia pe care vorbitorul a ales să meargă a fost aceea de a lăuda până la exagerare foloasele şi avantajele guvernării lui Felix. El vorbeşte de o pace imensă adusă de guvernator, probabil o referire la vestita „pax romana” (pacea romană) cu care înşişi romanii se lăudau. Apoi sunt enumerate proiectele de dezvoltare în favoarea populaţiei locale, precum şi realizările din domeniul vieţii sociale. Toate acestea erau trecute în revistă cu subliniere şi accentuare prelungită, urmând să devină, de fapt, punctul central al expunerii cazului.
Vorbirea lui Terţul atinge culmea linguşirii atunci când face referire la grija lui Felix pentru ţinutul aflat în subordine. El foloseşte chiar cuvântul „providenţă”, dezvoltând acest subiect. Apoi, în treacăt, prin câteva cuvinte este expusă şi acuzaţia împotriva lui Pavel, cu lauda de rigoare pentru concluzia de vinovăţie la care se speră să ajungă guvernatorul însuşi.
Succesul la un pas de tine:
Flatarea nu este o soluţie pentru lipsa de temeinicie a unui caz. Dar nici impoliteţea nu poate susţine o cauză dreaptă, aşa că apără adevărul cu demnitate.