O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. – Proverbele 17:22
Bunico, ţi-ai luat medicamentele astăzi? m-a întrebat nepotul meu de patru ani într-o dimineaţă. Pentru că îmi aduc aminte de acea întrebare, acum zâmbesc de fiecare dată când văd pe cineva că-şi ia medicamentele. Meditând la această întrebare simplă, îmi vin în minte lucruri la care nu m-am gândit niciodată.
În primul rând, întrebarea lui îmi spune că este un copil isteţ – fără îndoială că vorbeşte bunica din mine. De asemenea, această întrebare îmi spune că se îngrijorează pentru mine. Ştie că îmi este greu să mă feresc de răceli şi, deşi nu înţelege motivele medicale pentru care trebuie să iau acele medicamente, pare sigur de faptul că, dacă le iau, acestea mă vor ajuta.
În al doilea rând, întrebarea lui îmi demonstrează puterea publicităţii. În mod evident, el aude publicitatea de la radio sau de la televizor, chiar dacă noi credem că nu este conştient de ea. De asemenea, întrebarea lui îmi spune că el aplică nevoile mele la ceea ce a văzut sau auzit. Acum, ori de câte ori mă apropii de zona în care îmi ţin pastilele, el îmi reaminteşte blând că trebuie să am grijă de sănătatea mea.
Când vorbesc despre întrebarea nepotului meu, îmi amintesc de altceva ce trebuie să fac în fiecare zi pentru sănătatea mea spirituală: să-L laud pe Dumnezeu pentru binecuvântările Sale în viaţa mea. Ştiu că, dacă ne începem şi ne sfârşim ziua într-o notă de laudă şi de recunoştinţă, ne putem prelungi viaţa şi ne ajutăm sănătatea fizică. Poate că de aceea fredonez imnuri de laudă tot timpul. Am auzit că oamenii recunoscători au o rezistenţă mai mare în faţa bolilor şi o bunăstare mintală şi fizică mai mare. Solomon, cel mai înţelept om de pe faţa pământului, a spus: „O inimă veselă este un bun leac” (Proverbele 17:22). Atunci când îl laud pe Dumnezeu, sunt veselă.
Întrebarea nepotului meu îmi aminteşte de asemenea de faptul că vorbele mele trebuie să-i călăuzească pe cei din jurul meu spre o viaţă spirituală mai bună (Proverbele 12:6). Tânjesc după locul acela ceresc, unde nu va mai trebui să ne întrebăm: „Ţi-ai luat medicamentele?” Aştept cu nerăbdare să merg în grădinile cereşti vindecătoare (Apocalipsa 22:2).
Mare Medic, Tu eşti Dumnezeul meu! Tu m-ai ajutat şi m-ai ocrotit până acum. Ajută-mă să aleg acele cuvinte dătătoare de viaţă, acele cuvinte care le vorbesc oamenilor despre vindecare. Îţi mulţumesc pentru că cei drepţi vor trăi veşnic şi Îţi vor sluji, Doamne, în ceruri.
Nelly Thomas