Timotei – aducător de vești bine

Devoțional zilnic

Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi. 1 Tesaloniceni 3:6

Veştile bune pe care Timotei le-a adus din Tesalonic îşi au originea în mintea şi în inima sa. Ceea ce l-a recomandat pe acest tânăr pentru lucrarea misionară era în primul rând orientarea personală pozitivă şi optimistă. El vedea lumea cu ochi buni şi fiecare lucru nou şi bun îi aducea bucurie şi speranţă în suflet. Timotei era grabnic să-şi împărtăşească veştile bune cu ceilalţi. Sigur că la Tesalonic erau şi neajunsuri şi necazuri. Cineva care s-ar fi ocupat cu strângerea lucrurilor rele, nici nu ar fi prididit s-o facă. Dar Timotei nu are timp pentru gunoaie, el valorifică lucrurile care merită tot interesul şi atenţia. De aceea, venind la fraţii săi colaboratori, Timotei este plin de veşti bune.

Detaliile pe care Timotei le transmite grupului de apostoli din jurul lui Pavel sunt mai ales amintiri ale experienţelor de credinţă şi sacrificiu făcute împreună, precum şi dorinţa de a se revedea unii cu alţii pentru încurajare şi creştere reciprocă. Veştile aduse de Timotei se refereau, de asemenea, la stabilitatea şi puterea spirituală a bisericii creştine întemeiate de grupul lui Pavel la Tesalonic. Acest raport de veşti bune era o plăcută confirmare că munca şi sacrificiul apostolului nu fuseseră în zadar şi au meritat efortul. Prin aceste cuvinte de epistolă, circuitul veştilor bune se întorcea la Tesalonic, spre bucuria şi bunăstarea sufletească a bisericii de la care tocmai veniseră bunele veşti.

Succesul la un pas de tine:

Caută, reţine şi transmite mai departe lucrurile bune şi autentice care pot contribui la dezvoltarea unui climat de calitate.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit