Timotei – disciplină personală

Devoțional zilnic 23 noiembrie 2019

Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. 1 Timotei 4:16

Unul dintre cei mai apreciaţi pedagogi moderni spunea că reuşita personală depinde de timpul şi interesul acordat dezvoltării de sine. Formula propusă de acesta este ca 50% din timp şi atenţie să fie concentrate asupra motivelor, obiectivelor şi realizărilor personale, 30% să fie acordate înţelegerii şi adoptării obiectivelor instituţiei şi conducerii acesteia şi numai 20% să fie alocat conducerii şi supravegherii altora. Acest sistem de conducere bazat pe supravegherea de sine se va dovedi foarte eficient pe termen lung.

Apostolul Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să-şi ia timp suficient pentru a se verifica pe sine. Disciplina personală este primul lucru important pentru un tânăr conducător. Câtă vreme atenţia este îndreptată în mod critic asupra sinelui, calitatea lucrării personale este în mod sigur corespunzătoare, dar atunci când disciplina personală slăbeşte sau este trecută cu vederea, începe să se instaleze rutina, stagnarea şi regresul personal.

Supravegherea de sine nu este necesară şi posibilă doar pentru tineri. La fiecare stadiu de dezvoltare, aceasta este importantă şi obligatorie. Cineva poate fi proaspăt şi eficient în limita condiţiei personale, până la adânci bătrâneţi, în timp ce unii pot ajunge la capătul dezvoltării foarte de timpuriu. Bine spunea cineva că unii oameni mor foarte de tineri şi aşteaptă până la bătrâneţe să se găsească cineva să-i îngroape. Lui Timotei nu trebuia să i se întâmple aşa ceva.

Succesul la un pas de tine:

Timpul şi energia cheltuite cu dezvoltarea personală se vor deconta în mod generos prin competenţa şi sporul în slujirea altora.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro