Timotei – lupta cea bună

Devoțional zilnic

Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. 1 Timotei 6:12

Nu putem evita confruntarea cu realităţile şi viaţa, dar putem alege lupta cea bună. Aceasta este corectă, obligatorie şi nobilă. Lupta cea bună nu înjoseşte nici şinele şi nici pe semeni, pentru că ea nu este împotriva oamenilor, ci pentru ei şi alături de ei.

Lupta cea rea este josnică, ruinătoare de sine şi nu este folositoare, în ciuda faptului că pornirea ei se află, prin naştere, în fiecare dintre noi. Dorinţa de confruntare răutăcioasă şi nimicitoare a celorlalţi, în folosul propriu, este o componentă a naturii noastre decăzute. Este suficientă delăsarea, pentru a ne înscrie automat în marea întrecere a pierzării.

Lupta cea bună începe cu refuzul de a mai fi combatant în lupta cea rea. Uneori este necesară o declaraţie oficială în acest sens. Apostolul Pavel îi aduce aminte lui Timotei de momentul acestei mărturii personale înaintea multor martori. Alegerea binelui şi a mântuirii este începutul luptei celei noi şi bune. Creştinul luptă alături de Dumnezeu, pentru slava Sa şi pentru înălţarea scopurilor Sale. Apoi, lupta cea bună trebuie continuată până la sfârşit.

Lupta cea bună presupune sacrificii şi pierderi, dar biruinţa este asigurată, dincolo de acestea şi în ciuda lor. În lupta cea bună sunt căderi şi reveniri, sunt ridicări şi luări de la început. Măreţia luptei celei bune constă în umilinţa celor care o poartă şi în caracterul celor care se luptă. Ei reflectă din ce în ce mai mult şi mai bine caracterul lui Dumnezeu.

Succesul la un pas de tine:

Pentru că nu poţi evita să lupţi, alege lupta care te înalţă şi te înnobilează prin caracterul ei bun şi esenţa ei sfântă.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit