Timotei – primatul evlaviei

Devoțional zilnic

Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios. 1 Timotei 4:7

Scriindu-i lui Timotei, Pavel notează că nu avem timp şi nu merită si ne ocupăm cu toate lucrurile. Există lucruri care trebuie evitate şi există lucruri care merită cu adevărat să fie căutate şi dezvoltate. Basmele lumeşti şi băbeşti constituiau aspecte culturale pe care cineva putea să le ia în consideraţie, pentru a afla lucruri semnificative despre modul de gândire al timpului şi locului respectiv. Dar Pavel îi sugerează lui Timotei că avea ceva mult mai important de făcut. Pentru Timotei, ca tânăr conducător spiritual, era imperios necesar să fie cunoscut şi recunoscut pentru viaţa sa religioasă, de aceea Pavel îl îndeamnă să se dezvolte pe această direcţie.

Evlavia este un comportament care face dovada preocupărilor şi a orientării personale către Dumnezeu şi către lucrurile sfinte. Evlavia constă din gesturi, cuvinte şi manifestări specifice omului căutător de Dumnezeu. Vocabularul omului spiritual este curat, ales şi înălţător, iar fondul de cuvinte reflectă starea sufletească şi orientarea personală. Sobrietatea şi bucuria se îmbină pentru a-i da demnitate şi valoare personală omului evlavios. Un anumit spirit de excelenţă şi elevaţie însoţeşte purtarea zilnică a omului spiritual. Viaţa sa publică şi privată constituie un mijloc de influenţă pozitivă, vindecătoare şi binefăcătoare pentru cei din jur. Oamenii îndrăznesc să-şi deschidă sufletul şi să caute ajutor şi sfat de la cei evlavioşi. Contactul cu asemenea oameni este aducător de pace sufletească şi prilej de aflare a înţelepciunii divine. Sfatul omului evlavios merită luat în consideraţie. Cunoştinţele şi experienţa sa devin termeni de referinţă, iar comportamentul său nobil devine un model pentru cei din jur.

Succesul la un pas de tine:

Evlavia nu este doar pentru slujitorii altarului. Omul de rând poate fi, la fel de bine, evlavios şi de valoare.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit