Timotei – respect și politețe

Devoțional zilnic 24 noiembrie 2019

Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfatuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfatuieşte-i ca pe nişte fraţi; pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia. 1 Timotei 5:1,2

Tipul de conducere sugerat de Pavel lui Timotei este posibil cu o singură condiţie de bază: dragoste înţeleaptă. A le face observaţii persoanelor în vârstă este un adevărat examen de virtuozitate pentru un tânăr conducător. Toţi greşim, inclusiv oamenii în vârstă şi cu experienţă. Cine să le facă observaţiile de rigoare? Atunci când acest lucru devine o demonstraţie de dragoste plină de respect, există toate şansele ca actul de conducere să fie o mare reuşită. În caz contrar, cum sufletul omenesc este extrem de vulnerabil şi sensibil, relaţia frăţească poate fi grav avariată, iar lucrarea împreună poate deveni greoaie, dacă nu imposibilă. Cuvintele, tonul şi gesturile conducătorului care manifestă condescendenţă şi bunăvoinţă faţă de cei greşiţi, chiar şi vârstnici fiind, pot genera dorinţa corectării personale. Lucrul acesta este greu de realizat, dar nu imposibil.

Nici sfatuirea tinerilor şi a femeilor tinere sau trecute de a doua tinereţe nu este o treabă simplă şi uşoară. Aceasta cere perfectă stăpânire de sine şi echilibru sufletesc. Nu sunt necesare cuvinte multe şi grele pentru a corecta aceste categorii de persoane. Uneori poate fi suficient doar un gest de rezistenţă şi dezacord faţă de rău, pentru a-l determina pe cel în cauză să cedeze şi să-şi revină. Alteori vor fi necesare ore de discuţie şi confruntare sinceră şi deschisă, în dragoste frăţească, pentru ca spiritul de independenţă şi nesupunere să cedeze. Dragostea înţeleaptă va învinge de cele mai multe ori.

Succesul la un pas de tine:

A fi politicos cu toată lumea şi în mod specific cu fiecare categorie, în parte, este mai mult decât un ideal, este o necesitate pentru atingerea succesului.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro