Timpul creșterii

Cernem cenușa zilelor arse și ne întrebăm de ce credința noastră pare ezitantă, pe jumătate formată, nu este pregătită pentru luptă.

Unde a fost răbdarea noastră când șeful era dictatorial? Ce s-a întâmplat cu hotărârea noastră de a fi blânzi când cineva a aruncat o cărămidă verbală? De ce nu s-a ridicat autocontrolul să ne scape de ispită?

Ne dorim să avem rapid virtuțile: de ce nu pot crește ca niște culturi într-o cutie Petri? Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că toate lucrurile bune au nevoie de ploaie și soare; întuneric și zi; mugur și floare și dezvoltare de durată.

”Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia,  blândețea, înfrânarea poftelor. ” (Gal 5: 22-23).

Cele mai bune fructe necesită timp pentru a crește: nu există virtuți de seră. Gândirea și viața noastră se maturizează pe măsură ce acceptăm îndemnurile Duhului în fiecare zi. Mâine va fi mai plăcut decât astăzi. Creșterea noastră în har va veni în timpul hotărât de  Dumnezeu.

”Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1: 6).

Deci, rămâneți în har – Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 23 aprilie 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Timpul creșterii apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro