Timpul de neschimbat

Devoțional zilnice 16 septembrie 2018

Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. – Eclesiastul 3:1

„Timpul” este probabil cel mai blamat cuvânt din dicţionarele noastre. Când suntem supraîncărcaţi cu activităţi, avem tendinţa să spunem: „Nu am avut suficient timp să fac acest lucru.” În alte situaţii chiar spunem: „Timpul a trecut prea repede astăzi!” Şi aşa mai departe…

Pe 16 septembrie 2010, pastorul prezbiterian Mauricio Baniski a postat pe blogul său „A Era do Reino” un poem intuitiv intitulat „It Runs in the Same Rhythm” (No mesmo ritmo ele caminha). Poezia sună astfel:

Am încercat să opresc timpul
Scoţând bateria de la ceas,
Dar timpul nu s-a oprit.

Am încercat să mă întorc în timp
Dând ceasul înapoi,
Dar timpul nu a venit înapoi.

Am încercat să i-o iau înainte
Dând ceasul înainte,
Dar mi-am dat seama că totul a rămas la fel.

Am încercat să fac timpul să treacă mai repede,
Am tot încercat să îl fac să treacă mai încet,
Dar timpul nu mi-a răspuns.

El merge în acelaşi ritm
De la început până la sfârşit.
E inutil să pierzi vremea
Timpul nu va înceta să fie timp

Am învăţat că…
A încerca să controlezi timpul este o pierdere a timpului pe care îl avem pentru a ne bucura de alte lucruri.

Fiecare om primeşte 24 de ore pe care să le folosească cât mai bine. Unii oameni realizează mult în timpul acestor ore, iar alţii, foarte puţin. Pentru că timpul este de neschimbat, trebuie să încetăm să mai dăm vina pe timp şi să ne adaptăm la timpul pe care îl avem. Acest lucru poate face o diferenţă majoră în vieţile noastre!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro