Totul este cu putință

Devoțional de seară 25 iulie 2019

Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. – Isaia 41:10

Îmi place să tund iarba. Anul trecut am cumpărat o maşină de tuns iarba automată. Este mult mai uşor de folosit decât vechea maşină, pe care trebuia să o împing. După câteva zile de ploaie, urmate de două zile frumoase cu soare, trebuia să termin de tuns gazonul destul de mare de la casa fiului meu, unde urma să stăm în acea vară.

La suprafaţă, iarba părea să fie uscată, dar după ce am tuns-o am văzut că era foarte umedă. Roţile din spate ale maşinii de tuns iarbă erau încărcate cu iarbă umedă când am terminat de tuns, aşa că le-am curăţat. Când am verificat partea de jos a maşinii de tuns iarbă pentru a vedea cât de multă iarbă s-a strâns şi acolo, am rămas uimită de cantitatea mare de iarbă strânsă în jurul cuţitelor. Nu îmi venea să cred cum au continuat să funcţioneze lamele cu atât de multă iarbă în jur. Maşina de tuns a continuat să funcţioneze în ciuda tuturor obstacolelor.

Atunci când încercăm să slujim şi să-i câştigăm pe alţii la Hristos, adesea şi noi întâmpinăm obstacole. Cum le facem faţă? Ne punem încrederea în făgăduinţa din Filipeni 4:13, unde spune: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte”? Apoi continuăm noi să perseverăm la fel ca maşina de tuns, care era îmbâcsită de iarbă, sau ne descurajăm şi hotărâm că este prea greu, aşa că renunţăm?

Isus este marele nostru exemplu. El S-a confruntat cu obstacole de neimaginat — din partea propriului Său popor şi din partea familiei. În ciuda faptului că era lovit din toate părţile de necredinţă, ură, abuz şi batjocură, El a continuat să predice, să înveţe şi să vindece până când propriul Său popor, conducătorii religioşi din acele zile, L-au răstignit. În comparaţie cu suferinţele Lui, suferinţele cu care ne confruntăm noi atunci când dorim să le slujim celorlalţi sau să îi câştigăm la Hristos sunt nesemnificative. Când credem în făgăduinţele Sale şi le cerem, atunci orice lucru este cu putinţă, în ciuda lipsei de susţinere sau a obstacolelor neaşteptate cu care ne confruntăm.

De multe ori, atunci când lucrăm pentru Hristos, ne avântăm înainte cu intenţii foarte bune, dar în propria noastră tărie. Atunci când îi dăm Lui necazurile, problemele şi provocările noastre, suntem eliberaţi pentru a putea continua lucrarea Sa, în ciuda circumstanţelor – fără teamă sau stres. Să curăţăm „lamele” eforturilor noastre omeneşti, predându-i Tatălui nostru ceresc toate îngrijorările noastre, aşa cum ne invită El să facem. Atunci putem avea asigurarea marii binecuvântări şi a rezultatelor pozitive.


Marian Hart-Gay

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro