Trebuie să ne luăm timp să ne gândim la Dumnezeu

Fără categorie 13 aprilie 2018

Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ. (Psalmii 46:10)

Creştinilor ar trebui (…) să le placă să mediteze (la Dumnezeu – n.r.) şi să nutrească un spirit de devoţiune. Multora parcă le pare rău după momentele petrecute în meditaţie, cercetarea Scripturilor şi rugăciune, ca şi când timpul petrecut astfel ar fi pierdut. Aş dori ca toţi să vedeţi aceste lucruri în lumina în care doreşte Dumnezeu să le vedeţi, pentru că atunci veţi acorda împărăţiei cerului cea mai mare importanţă. Atunci când inima voastră este în cer, toate virtuţile voastre vor fi pline de vigoare, iar îndatoririle vor fi îndeplinite cu însufleţire. Disciplinarea minţii pentru a se concentra asupra lucrurilor cereşti va pune viaţă şi zel în toate strădaniile voastre. (Review and Herald, 29 martie 1870)

Toţi cei ce doresc să fie părtaşi la natura divină să înţeleagă că trebuie să scape de stricăciunea care este în lume prin pofte. Trebuie să fie o luptă continuă şi zeloasă a sufletului împotriva închipuirilor stricate ale minţii. Trebuie să se dea pe faţă o împotrivire neclintită faţă de ispita de a păcătui în gând sau faptă. Sufletul trebuie să fie păzit de orice pată, prin credinţa în Acela care este în stare să ne ferească de cădere. Ar trebui să medităm la Sfintele Scripturi, gândindu-ne într-o manieră sobră şi onestă la lucrurile ce ţin de mântuirea noastră veşnică. Mila infinită şi iubirea lui Isus, sacrificiul Lui în favoarea noastră impun să medităm la ele în modul cel mai serios şi mai solemn. Mintea noastră ar trebui să insiste pe caracterul scumpului nostru Răscumpărător şi Mijlocitor. Ar trebui să căutăm să înţelegem însemnătatea planului de mântuire. Ar trebui să medităm la misiunea Aceluia care a venit să-Şi mântuiască poporul din păcat. Reflectând mereu la subiecte cereşti, credinţa şi iubirea noastră se vor face mai puternice. Rugăciunile noastre vor fi din ce în ce mai acceptabile în faţa lui Dumnezeu pentru că vor fi din ce în ce mai mult amestecate cu credinţă şi iubire. Vor fi mai inteligente şi mai arzătoare. (Review and Herald, 12 iunie 1888)

Când mintea este umplută astfel, (…) cel ce crede în Hristos va fi în stare să scoată lucruri bune din vistieria inimii sale. (Youth’s Instructor, 7 iunie 1894)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro