Ucenicii din Emaus – vedere și nevedere

Devoțional zilnic 28 septembrie 2019

Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Luca 24:31

Este uimitoare inconştienţa chiar a celor mai apropiaţi ai Mântuitorului, cu privire la realitatea învierii Sale. Lipsa viziunii pe această direcţie era principala sursă de confuzie. Mintea lor nu putuse percepe imaginea învierii Sale din morţi, în ciuda insistenţelor şi repetiţiilor pe acest subiect.

Doi oameni păşeau fără vlagă pe drumul întoarcerii acasă, la Emaus. Erau derutaţi şi dezamăgiţi. Nu-şi puteau reveni, nu ştiau nici ce să mai creadă şi nici ce să mai facă. Toate visurile lor s-au năruit odată cu sfârşitul tragic al învăţătorului lor. Ei aşteptau izbăvirea lui Israel şi împărăţia mesianică, dar acest final întunecat i-a demoralizat complet.

Un Călător li se alătură pentru a le împărtăşi jalea şi tristeţea. După câţiva paşi, El începu să le explice aceleaşi lucruri pe care le mai auziseră şi cu alte ocazii. Teoria era frumoasă, dar gândurile din mintea lor spuneau parcă altceva. Milă după milă şi oră după oră se derulaseră fără ca ei să-şi poată da seama de identitatea Străinului. El încerca să le deschidă ochii, iar ei continuau să nu vadă.

Când au ajuns în sfârşit la capătul drumului, Călătorul aştepta o invitaţie. El nu intra niciodată în casa cuiva fără să fie invitat. Când mâinile Sale se ridicară să frângă pâinea, abia atunci au văzut ei Cine era Companionul. Dar deschizându-li-se ochii, au văzut că El era nevăzut. Mintea lor începea să priceapă ceva din taina lucrurilor Sale. Atâta vreme cât fuseseră orbi faţă de cele spirituale, nu ar fi avut cum să-şi dea seama de prezenţa Lui.

Succesul la un pas de tine:

Hristos este mai aproape de noi de cum ne putem da seama. Când începem să-L cunoaştem, descoperim adevărata Sa măreţie nevăzută.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro